Minunatul parc Cismigiu? Poate doar cand ploua torential, pentru ca bucuresteanul public, cel cu program de oras in weekend, intre 12 si 19, este un… un… un… (Ok, respira adanc, aprinde-ti o tigara si calmeaza-te!) este un taran. Nu un taran d’ala cu sapa, d’ala de traieste brat la brat cu Vesnicia, ci unul d’ala care pute a prostie, marlanie, agresivitate si ambitii prostesti si marunte. Boi, vaci si oameni batrani. Dupa cum se zice, pe masura ce imbatranim ne prostim, neuronii ducandu-se si ei, rand pe rand, la culcare.
Te plimbi prin parc (pentru ca nu numai Cismigiul e in barca asta) si te lovesti de cirezi intregi de bovine. Carandu-si adapatoarea sticla de doi litri de cola, frustrate si proaste, ele se dau in stamba pe carari publice. Fugi, ascunde-te, ocoleste!
Du-te la muzeu! Daca ai mult noroc, nu interactionezi cu angajatii. Daca nu ai noroc, asta e! Te intorci in parc. Angajatii din mai toate muzeele din oras sunt si ei tot bucuresteni! Si ei isi urasc munca, te urasc pe tine ca existi, ca vii la muzeu, ca nu-i lasi dracului in pace! De ce oi fi venit tu pe aici? Ei bine, asta e intrebarea pe care si-o pun angajatii muzeelor din Bucuresti: daca nu esti turist, daca esti de aici, daca esti roman-bucurestean, de ce vii la muzeu? Probabil ca doar cei de la MNAC inteleg prezenta ta: in mod sigur ai venit la barul de pe terasa.
Sau du-te la un film. Movieplex, Duplex sau Multiplex, Patria sau Scala. 
)))))) Riiiight! )))))) Inainte de 89, la cinema Melodia, ma uitam cum alergau sobolanii pe spatarele scaunelor. Acum, sobolanii mananca popcorn, stau in fotolii si comenteaza cu voce tare scenele de pe ecran.
La o plimbare prin Lipscanie, sooner or later, ai sa te trezesti imbibat in miros de Romanie profunda (aka mici) si inecat in sunet de Guta. Carciuma tiganeasca aparuta intre Club A si Fire a fost invinsa de lipsa clinetelei. Insa nu si terasa de la mijlocul strazii care rezista de zeci si zeci de ani. Mesele si scaunele de tabla, lautarismele din boxe, gratarul cu mici, toate sunt acolo. Si probabil ca acolo vor ramane.
In baruri…
Hai sa o lasam balta!
Te duci prin alte parti. Treci in underground! Mergi la case cu ceai, la Grandma’s Backyard, la Fancy Pancy sau la galeriile mici de arta. Pe acolo ai sa gasesti tipi si tipe as cool as it gets, poate mai mult forma decat substanta, insa asta-i irelevant. Macar ei arata frumos, nu-s agresivi, nu se mira ca ai haine ciudate (poate si pentru ca ei le au si mai ciudate – tineti minte ca “vintage strikes back”), par destepti si zambesc. Prin locatii fantoma, pustii se aduna pe furis ca sa scape de bucuresteni si de Bucuresti. Intr-o zi am sa fac o lista. Pana atunci…
Off topic, in oras, Carol I s-a intors cu fata catre Palat. Statuia “celui mai mare roman care de fapt era neamt” e nefinisata, insa impozanta.
Oh! Stiati ca au fost alegeri si in Bucuresti! S-a ales ce? S-au ales incompetente, interese si prostii. Mai poftiti pe la noi!
Tocmai voiam sa scriu si eu doua cuvinte pe tema asta.
Ca pe orice provincial (mai capitalist totusi decat muuuulti Bucuresteni), m-a fascinat si pe mine Bucurestiul acum vreo doi ani cand am inceput sa-l explorez de una singura. Se facea ca imi placea orice urma de taranie pentru ca imi parea ca se incadreaza in spiritul de Bucuresti.
Cu timpul, s-a dus fascinatia asta si am inceput sa-mi dau seama ca nenorocitul de Bucuresti e un puzzle facut din doua seturi de piese. Si e faut prost. Si unele sunt puse pe dos, altele fix unde nu se potrivesc si altele exact acolo unde trebuie – doar ca nu incearca sa-l rezolve nimeni. Intre timp, l-am pus in rama si ne uitam frumos la el, ca la un tablou din asta postpostpostmodernist pe care nici nu-l intelege nimeni, dar nici n-avem vreunul tupeu s-o recunoastem.
Cateodata ma deprima Orasul asta. Cateodata are exact efectul invers. Banuiesc ca depinde si de ficatii prin care iti filtrezi realitatile la momentul respectiv. E frumos Bucurestiul, …, doar ca e populat si asezat anapoda.
Gata, ca am vorbit mult.
Niciodata nu e prea mult.
)
Cat despre ce ai spus / scris… nu mai am nimic de completat. Tout d’accord.
Pingback: Romanesti, Bucuria « arcenciel
Salut. poza asta nu e cumva facuta in zona Ciurel? Ca trec mereu pe-acolo cand merg la munca, nu de alta. Ar fi relativ penibil sa ma insel…
mda. ciurel colt cu sema park