“Eu sunt mai sensibil. Sunt un artist. Mai si plang. Asta nu inseamna ca sunt nebun, nu?”

Cam asa suna o replica din piesa “Sado Maso Blues Bar” de Maria Manolescu.

Acesta este blogul unui artist plastic” zice autodescrierea lu cuiva de pe net. Uuuuu! Dar cu desenele astea, simple copii, mai mult sau mai putin reusite ale chestiilor culese de pe net, cum ramane? Manca-te-ar mama de artist plastic, cum te recomanda pe tine titlul, nu achivement-ul!

Acum cateva minute, la TV, un nene tigan care canta la acordeon pe la mesele unei carciumi imi spune cum a aflat el, din proprie experienta, ca “lumea nu mai respecta artistii“. Hai sa’nebunesti! Nu se mai răspăctă hartistii, ai?

In paginile unei reviste care se distribuie gratuit, o taranca deghizata in proasta se recomanda “artist designer”. A asortat o pereche de blugi cu o curea lata si sclipicioasa, cu o bluza larga “impaietata” (aka cu paiete), cu margele mari de lemn si cu cercei imensi care arata ca niste cercuri de butoi. Smashing! Acum, hai mars la The Mission!

Un alt artist, de data aceasta al cuvintelor, imi povesteste, tot la TV, de locatia aleasa de el pentru nu’sh ce actiune. Cuvintele, aceasta materie prima a artistului, il tradeaza, il iau de par si ii taie jugulara culturala. Die, you asshole! Die! striga publicul.

Care mai de care mai artist, care mai de care un mandru reprezentant al vietii culturale romanesti, care mai de care mai plin de el, mai plans (ca, deh, e artist sensibil, nu nebun) de durerea provocata de lipsa de recunostinta a natiunii.

Scriitori de plictiseli, desenatori de aberatii, lalaitori de cretinitati, sculptori de odiosenii, mimi si clovni patetici, aproape toti artistii nostri isi poarta eticheta ocupatiei agatata ca pe un badge asezonat cu snur verde fosforescent cand ies la plimbare prin oras. Doar autoclasificarea le spune artisti. Restul, rodul nascut din talentul artistului e crud, fad, steroidizat sau simpla clona a vestului. Creatiile nu spun nimic.

Plangeti, ba!

Off topic.

“Quel pays!” spune Carol Davilla cand citeste aberatiile tragi-comice ale presei. E un citat din In intimitatea secolului 19 a Ioanei Parvulescu.

Of!

This entry was posted in batere de campi and tagged , , , , , . Bookmark the permalink.

11 Responses to “Eu sunt mai sensibil. Sunt un artist. Mai si plang. Asta nu inseamna ca sunt nebun, nu?”

  1. popej27 says:

    Asa, asa..
    Zi si de cintaretele alea care cred ca playback inseamna afirmare iar live silicoane mai mari.

  2. un trecator says:

    N-ai cu cine, ma! Niste curve!

  3. mo says:

    (in soapta): e “quel”, sigur-sigur…
    (cu voce tare): e grozava cartea asta – eu tocmai o citesc, enervandu-ma ca Pake Protopopescu a putut, la sfarsitul a doar 3 ani in functia de primar, preda un raport shogunistic despre cate realizase (ditamai bulevardul, iluminat electric, linii de tramvaie, scoli, cladiri, canalizare, blablablabla), in timp ce Videanu a plecat aaa….”cu sentimentul lucrului bine facut”.
    Dar sa lasam.

  4. un trecator says:

    whatever you say…
    thank God for the edit button!

  5. mo says:

    please don’t kick my ass for this but you should have kept the “s” in “pays” :P
    revenind la subiectul postarii, c’moooon, titulatura de “artist” are un farmec aparte cand se potriveste situatiei ca nuca-n perete. treaba cu lautarul hartist neinteles a fost geniala, m-a facut sa hahai la serviciu incercand sa mi-l imaginez cat mai kusturicos posibil.
    e din aceeasi categorie cu “surasul fetei din tramvai/ m-a fermecat definitiv/ am inc-o drama la activ/ la fel ca domnul ion susai” :-)

  6. cropcircles says:

    Un adevarat artist e intotdeauna neinteles si probabil astia ai secolului nostru s-au gandit sa rezolve problema printr-o etichetare care i-ar face cel putin profitabili.

    Sa manance si gura lor de sarmani Dionisi un euro, doi.

    Noi sa fim sanatosi.

  7. cropcircles says:

    Am uitat sa pun un ranjet, sa nu se inteleaga ca tratez problema cu seriozitate si afect. Deci here it goes:
    :D

  8. C says:

    m’a trecut cu fioru’, tati!
    am citit’o ca şi cum aş fi ascultat Libertango!
    la final mă durea sinusul.
    centrifugo!

  9. bimus says:

    tre` sa ai o doza de nebunie sa fii artist :) )

  10. un trecator says:

    mo, s-ul a murit accidental. le-ul era din cauza de “that fucking french”. :D Anyway, THX.

    _____________

    Crops, trebuie sa faci mai mult decat atat ca sa te banuiasca cineva de “seriozitate si afect” :P

    _____________

    Cristi, io nu m-am prins daca era de bine sau de rau. :)

    _____________

    Bimus man, io as fi banuit ca e nevoie de o doza de talent. ;)

  11. bimus says:

    asa e .. dar cunosc multi – artisti – care zic asta mereu :) ) si zicand asta se chinuie sa fie si nebuni si artisti..

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

Gravatar
WordPress.com Logo

Please log in to WordPress.com to post a comment to your blog.

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s