Ete na! E bine!

Sa spunem un NU hotarat lu’ alde Bibi care, dupa ce vara trecuta “nu putem sa va dam cartofi prajiti – decat daca luati si altceva, o friptura, carnati, ceva – ca sunt ca garnitura“, a executat prin intermediul minunatei chelnerite un “Doriti si paine? Da? Bine!” concretizat printr-o “Paine – 2,5 lei” pe nota de plata. Nimic anormal, nu?, doar ca n-a mai si adus-o la masa pe doamna paine. Nu de alta, dar ce rost avea sa o aduca? Oricum o mancam, nu?

Asta e intamplare de doi lei (virgula 5), i know. Da’ e enervant. La fel de enervante sunt si preturile din minimarketul cu acelasi nume de langa carciuma. 4 lei o apa plata de 0,5? La “minimarket”? Poate in Tokio. Sau in Mamaia.

Decizie: declaram preturie indecente si ii spunem pas in urmatoarele zile numitului “la Bibi”

In schimb, peste drum, la Frontiera, portiile sunt muuult mai mari decat la cel mai sus mentionat, desi pe meniu erau trecute acelasi cantitati. Ma rog, poate ca erau carofii aia de la Bibi mai grei, ca tare putini mai erau.

La Frontiera, ziceam, na cartotofi buni, na snitel de pui cat casa (goody, goody cica), na niste pusti care servesc si care sunt surprinzator de decenti in atitudine si in arbordare. Tochitura de peste, spune MAD, a avut totusi niscaiva lack of fish. Adicatalea “na rosii si sos cu miros de peste”. Io ma gandesc ca pestele fiind atat de proaspat a inotat pana in ciorba de peste pe care, deocamdata, n-a reclamat-o nimeni. Nici macar javra enervanta care se invarte printre mese, atarnand la bucatile cazute aruncate de cei cu inima larga si foame mai putina.

Gogoselele Fiţoşica (“gogosi in franciza” dupa cum scrie pe cutie) sunt la fel de bune si la fel de recomandate dimineata, langa cafea.

Pe scurt, e bine, desi ne-au amenintat astia de le meteo cu ceva dusuri. E bine.

E bine cand Z3-ul decapotabil face nota discordanta cu cei sapte unguri grasi care rad in pula goala la soare. E bine cand cei doi manelisti grasi tatuati si rasi in cap care canta pe strada sunt ocoliti ca doi ciumati de toata lumea. E bine cand tot ce vezi in jur e zambet inteligent sau aburi de alcool. E bine cand decapotabila in care trei blonde privesc nedumerite la praful din jur nu opreste si se intoarce catre Neptun. E bine cand soare, nisip, apa si muzica buna. E bine cand, de la Hand pana la Stuf, e numa’ Joplin, Garbage, Cake, Stones, Ayo si Killers, Depeche si Doors. Pana si open spot-uri ie bine ca ie.

Aseara, la Stuff, muzica a fost ca de obicei: spectaculoasa. Nu stiu cine-i tipul ala care face selectia, insa he rules. Pacat ca eram too wasted aseara, dupa 7 ore pe drum. Despre preturi… Nu stiu daca se mai asteapta cineva la preturi studentesti sau rural-idilice. Ursus – cinci lei. Noroc ca avem sticla de Absolut la rece pentru diseara. Hai noroc!