Pun mana pe telefon si sun cu incredere.
“Buna ziua, v-am sunat…“, incep eu cu entuziasm adolescentin. V-ati certat vreodata cu un perete? Ati conversat vreodata tandru cu un raft? Ati ras vreodata impreuna cu o solnita? La fel si eu: o singura data, beat mort. Dai telefon sa ceva, sa rezolvi o traznaie, sa intrebi chestii si…
“Ati sunat la…“. Inca din start, o tampenie. Propietarii numarului cu pricina ma cred un retard. Inchipuiti-va cum ar fi daca am avea niste aparate dotate cu difuzare din care o voce rabdatoare, ca doar asa se vorbeste cu cretinii, ne spune tot timpul ce facem! Deschizi usa la baie, “Ati intrat in baie. Pentru treaba mare, asezati-va pe buda. Pentru spalat pe dinti, folositi periuta. Pentru dus, dati drumul al apa.“.
Stiu ca am sunat la voi. Bineinteles ca am sunat la voi, doar am treaba la voi, god dammit. For instance, sun la relatii clienti C Zone. “Pentru serviciul instalari, apasa 2“. Apas 2. “Pentru Drumul Taberei, apasa 3“. Apas 3. Deja sunt nervos. Posibilitatea ca urmatorii pasi sa fia “pentru strada ta, apasa 4“, “pentru etajul 2, apasa 8“, “pentru apartamentul 29, apasa * * # ” ma face sa devin precipitat si sa scap prima injuratura a zilei. Dar nu! Scap. Suna. Si suna. Suna. Suna. Suna. Si suna. Si suna. Suna. Suna. Si se inchide.
The end? Pentru etapa asta, da. Insa mi-am rezolvat treaba? Nu. Mi-au pus net? Nu! Am aflat de ca n-au venit sa intinda cabluri, desi am semnat cntractul acum doo saptamani? Nu. Am aflat cand or sa vina? Nu.
In schimb, am aflat ca am sunat la “cea mai mare retea de fun si internet din Romania”. I feel no fun. Nu simt nici macar tendinta de a avea un strop de fun. Ba din contra, simt ca am draci, multi si desi.
Si nu numai C Zone ma trateaza cu curul. A incercat cineva sa sune la serviciul tehnic de la RDS? Da? He he! Alt ghinionist! Nu mai suna! Calling is futile. You will be assimilated. Ati sunt la apasa un buton oarecare! Vocea rabdatoare mai are cate ceva sa-ti spuna.
Si tampenia aia cu “Pentru imbunatatirea serviciilor oferite, aceasta convorbire poate fi inregistrata. Continuarea apelului reprezinta acceptul dvs.“? De ce sa ma inregistrezi? Poate ca nu vreau! OK, spune servicul cu pricina. Inchide! Inchid. Inchid si ma uit ca vaca la perete. Now what? Sun iar? Si iar imi spun ca or sa-mi inregistreze telefonul? Si iar inchid? Da’ poate ca eu am sunat ca rezolv un rahat, ca doar d’aia e servciu clienti, nu?
“Momentan nici un operator nu este disponibil.“
Bip. Bip. Bip. Si se inchide.
The end.
Futu-va, neamu’ serviciilor voastre in cur!
sunt de acord, si eu am erdeesh acasa si cand se duce naibii netu’ sun de innebunesc la (de)serviciul clienti.
) povestindu-i ce face, cati caini are la sanie, cat mai are de stat acolo, etc. 
mi-a povestit, in schimb, un prieten care lucreaza la erdeesh, ce dialoguri poarta cu clientii: “ce parola aveti?” “aaaa…aaa…crocodil” *tastari, cauta ID-ul computerului…”parola dvs. este aligator” “pai ce, nu-i totuna?”
sau “mi s-a stricat placa de sunet” desi boxele nu era in priza si, my favorite, o tipa care spune ca “i s-a terminat patul de mouse” adica ajunsese cu mouse-ul la capatul padului si nu stia ce sa faca mai departe…
un alt prieten lucreaza la servicii clienti la o firma de servicii antivirus, unde are de raspuns la telefoane si la mailuri. Ei, mailuri lungi si dese primea de la un nene care lucra de unur singur in Alaska, undeva la 3 zile de mers cu sania de civilizatie, cu net prin satelit, care initial ii scria ce nu merge cu calculatorul, dupa care a inceput sa ii tot scrie cu mailuri lungi (cam cate comentarii fac eu la tine pe blog, desi eu am scuza ca vreau sa frec menta la lucru
umm..s-a desfiintat travka? unde e [idiot] cand ai nevoie de confirmari?!
eu stiu povesti de cealalta parte a baricadei, de la un tip care a lucrat la cosmote la call-centre. Vin oamenii cu tot felul de minuni…
Un tip sunase sa ia un numar pt. nu stiu ce. La 2 minute suna iar si spune: “Mai dati’mi o data numaru ala ca a trecut un drac de copil si a calcat in nisip, unde notasem numaru!”
Altul sunase sa intrebe ceva ce tinea de configurarea telefonului si incepe tipul sa’i spuna: Pai apasati pe tasta x, intrati in meniu, selectati otiunea x, dupa care apasati pe tasta nu-stiu-care, vreo 3-4 minute de explicatii asa, nenea incuviinta cu cate un “da” dupa fiecare propozitie… Iar la sfarsit ce intreaba nenea: “Deci intru in meniu si apoi…?”
Am lucrat si eu la call-centre si pot sa spun ca a fost un stres teribil, ajunsesem sa’mi fie lene sa mai raspund la propriul telefon. Si toate astea pt. ca noi n’aveam robot!
Special guest star: Al Bundy.
A fost cel mai bun episod din serialul ăla!
Bai, de bine de rau, io am habar ce inseamna IP, DNS server adress, DHCP si alte rahaturi de genul asta. Ba chiar pun intrebari extra de isi muta telefonul de la unul la altul (asa cum am patit-o la RDS).
Dar inventivitatea idiotilor de a pune intrebari nu ma intereseaza acum. Io acum vreau sa-mi raspunda dracului la telefon o voce care sa se simta jignita cand o bag in pizda ma-sii ca nu raspunde (stiu ca-i o fractura de logica in propozitie, insa ne-am obisnuit deja, nu?).
umm…da’ ce-ar fi sa te duci la unul din sediile astora, sa ai placerea sa ii si vezi cum se inverzesc cand ii injuri? (1 Mai 33, bl C12, sc B)
Am fost acolo. La inceput. Pe vremea aia, inca mai credeam in oameni.
RDS?.
“Vă sună un coleg”.
Au trecut 16 luni.
=)) A inghetat timpul. Curat Macondo!
“Buna ziua, sunt clientul X … am sunat ca sa ma simt impacata cu mine insami ca am sunat si azi ca sa va anunt ca de o saptamana nu am net, ca am facut reclamatii zilnice, prin telefon si la sediul dumneavoastra, imi veti spune sa astept sa verificati, ma veti gasi in baza de date, imi veti spune ca veti trimite pe cineva sa verifice. eu am sa va sun si dupa-amiaza sa va anunt ca nu a venit nimeni si imi veti spune ca maine e sambata si ca nu se lucreaza, dar luni veti trimite un coleg. ei bine, va spun de pe acum ca de luni nu voi mai avea nevoie de serviciile dumneavoastra.” “vai, dar cum se poate, trimitem azi pe cineva sa verifice. unde ati spus ca stati?”
poveste noua [?]:
acum sunt clienta unei alte firme de gen.
hmm… ei bine, acum daca am vreo problema si sun, dupa celebrul “pentru X, apasati Y”-urile de rigoare, ma lasa sa ma batzai pe o meldie idioata vreo cateva minute bune – cam cat sa imi pierd speranta ca voi mai auzi vreodata vreo voce la celalalt capat al firului-, in conditiile in care numarul este taxabil in regim normal.
pam-pam!
pam pam, indeed. la aproape toate firmele e la fel.
serviciile de pe acilea sunt praf. productia? praf. ce e ok in minunata tara? self esteem-ul. “cei mai destepti”, “cei mai tari!”, “cei mai talentati!”, “nenorocitul de occident nu ne recunoaste meritele!” si tot asa.
grrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr
1. nu numarul, ci apelul este taxabil
)
2. morala fabulei ii apartine lu’ sorescu: o succesiune de lacuri si putzuri oriunde te-ai intoarce.
Tare postarea
)
Eu am net de la unii de cartier asa ca nu prea stiu cum e cu asteptatul.. mi-e si rusine ca nu stiu ce sa povestesc.. Aaaaaa, da!
Mah, da’ voi ati avut vreodata nevoie de o autorizatie de constructie?
Mie imi pun un cacatel de melodioara de corazon la ClickNet Hotline sau cum i-o zice. Dupa prima data de ascultat, speranta mea nu era ca o sa-mi raspunda cineva, ci ca macar or sa schimbe si ei melodia dupa fiecare audiere.
Ete pula! Speranta mea a murit mai violent cu fiecare replay, i-a dat sangele pe nas, apoi pe urechi, apoi simultan pe toate gaurile. Am inchis, mi-am luat o carte, am terminat-o in seara respectiva, timp in care netul mi-a venit singur la loc.
Si de-atunci n-am mai format numarul ala. Ever.
Asta e din categoria aia tare de “relatii cu clientii altora”, futu-i!
La Iasi RDS-u’ raspunde relativ repede (nu stiu ce li s-a intamplat). Iar vocea aia rabdatoare zice sa inchizi daca nu esti de acord sa-ti inregistreze convorbirea si sa folosesti faxul sau e-mail-ul. … Numai ca… daca intr-adevar vrei sa-ti pastrezi anonimatul si sa nu-ti fie inregistrata convorbirea, tot n-ai cum ca te “prind” oricum cu faxul sau cu mail-ul…
So… yeah.