M-am gandit ca, lansand un “hai cu propunerea“, o sa fac rost de lista numa’ buna de pus sub nas celor care or sa-mi ceara votul peste cateva luni. Acum vad cum se pune diagnostic exasperarii.
Confortul urban e la pamant p’acilea. Si nu este neaparat vina administratiei, cat a celui de langa mine. Se pare ca cel mai enervant lucru din oras e bucuresteanul. Bucuresteanul care e bucurestean doar in ceea ce priveste adresa din buletin. Dar am mai vorbit despre asta, n-o luam de la inceput.
On the other hand, chiar ne dam in vant sa interzicem ce nu ne place, nu? Suntem toti niste dictatori ratati. Am si eu o lista lunga cu chestii pe care as vrea sa la interzic. Da’ daca apare unul care s-apuca sa interzica micile mele placeri? Ce fac atunci? O contra-revolutie?
E al dracului de greu sa pastrez rezonabilul, coane Fanica.
To be continued.
Într-adevăr am exagerat. Recunosc. Însă din toate astea e treaba ta să le alegi doar pe cele rezonabile şi să nu cazi în păcatul “interdicţiei”. Aşa că baftă la cernut
Ete na! N-ai gresit tu. E o chestie care vine by default. It’s the easy way. Si io fac la fel. For instance, sunt presedinte-dictator-rege si interzic manelele. Dupa mine vine altu care interzice rock-ul. Si tot asa.
E un fault de rosu la principii.
Ai dreptate. Dar nu cred că ar veni careva pe pag asta să zică: “interzic rock-ul!”.
S-au vazut altele si mai si.
Fara suparare dar alea’s tot manele doar ca ambalate mai frumos :p
Atunci ia-o cu psihologia inversa. Incepi cu “este permis orice” iar dupa ceva vreme lumea se va bucura ca mai interzici cite ceva.
Ce vrei tu, desigur