In prima zi de gradinita…
_______________________by un trecator
La vreo 10 minute dupa ce am ajuns, stateam pe o bancuta si imi schimbam incaltarile. Imi luasem de acasa niste cipici idioti de barbat care topaie pe varfuri de colo colo, imbracat in colanti, cu bratele fâlfâind si cu picioarele incordate. Da, incaltari de ballet dancer. Iata-ma imbracat in “strampi”, aratand ca un idiot, cu cipici in picioare, mutra bosumblata si un camion de draci.
Am intrat in sala mare si m-am asezat intr-un colt, tragand discret de par o pustoaica care urla ca ea vrea la ma-sa. S-a intors catre mine si, privindu-ma cu ochii mari si mirati, a uitat sa mai zbiere. Imi rodeam ungiile de nervi si o priveam incruntat.
O tanti foarte grasa, transpirata si cu mustata a intrat, strecurandu-se cumva –Cum naiba a reusit??? Probabil e gelatinoasa! – pe usa, si a urlat un “ Gata! Liniste!” Si liniste se lăsă. Mi-as fi aprins o tigara, dar… Deh…!
Ne-a facut semn sa ne asezam la mesele asezate in forma de U si ne-a impartit niste cuburi desenate and stuff. Ma uitam la ele si ma gandeam “Bai, frate, cu ce am gresit de nu pot sa stau acum la o terasa, sub umbreluta, cu un rom inecat in Quick-Cola?”.
Unul dintre cuburi avea desenate niste animale. Vaci, oi, cai… Celalalalt avea fiecare faţă de alta culoare. Ma uit la ceilalti. Sunt toti preocupati de cuburile lor. Ok, I get it! Now what? Tre’ sa stric unul si sa-l pierd pe celalalt. Imi trece prin cap intrebarea “Ce ar face Plesu in locul meu?”. Ar medita la legatura dintre puritatea mintilor noatre si perfectiunea divina a cubului? Ar povesti despre Tescani uriasei cocoane? Ar cere o pipa?
M-am plictisit!
Arunc unul dintre cuburi in capul unui roscat pistruiat aflat la doua scaune de mine. Ala incepe sa planga, fetita de langa mine se intoarce catre el, iar eu ii fur cu un gest scurt unul dintre cuburi. Acum am iarasi doo.
Cocoana ii arde doua palme dupa ceafa pistruiatului, acesta plange si mai abitir, mai incep vreo trei sa planga empatic si un halimai funny pune stapanire pe intreaga sala. Incep sa dau cu piciorul in masa pentru a amplifica cumva distractia, insa un polonic care imi pocneste sec in freza ma potoleste. Tu-ti mortii… Ma intorc si vad o tanti uscata, purtatoare de polonic, halat alb patat cu pete de culori dubioase. Bucatareasa?!? Atat de slaba?
– Heeeeeei…! dau sa protestez.
– Las’ c’am vazu’ io ca tu’ai ‘cepu’!
Poftim? Nu mai repeta. Se uita urat la mine, in timp ce ii se alatura cocoanei in incercarea de a potoli riot-ul.
Pun bot iarasi. Ce pula mea caut eu aici? Sunt sigur ca, in timp ce eu asist la distribuirea – oarecum echitabila – de tipete si palme, Dan si Laura hangin’ si chillin’ pe bancuta sub nucul de pe strada noastra.
Dan si Laura sunt vecinii mei. Dan e cel mai bun prieten al meu. Balbait si timid e preferatul meu cand e vorba de mistouri. Cu Laura o sa exersez sarutul cu limba, insa ea inca habar nu are, crezand ca e un joc nou. Ei bine, ei sunt acasa, iar eu aici. Life sucks!
Doua ore mai tarziu, cu o foame imensa in stomac, stau lungit pe pat si smulg smocuri de lana din patura, suflandu-le catre tavan. Ce de tampenie! David Bowie isi lanseaza Fashion-ul iar eu ma chinui sa adorm intr-o camera urata si imputita. Cred ca unul dintre colegii de camera s-a rahatit pe el.
Mai devreme putin, cand mi-au pus farfuria de… de… de… Chiar asa! Ce dracu’ era aia oare? Supa de chistoace? Ciorba de divort? Culoarea era foarte incerta, iar mirosul insuportabil.
Bucatile de animale moarte care pluteau resemnat si orezul care arata ca si cum a mai fost mancat odata mi-au trimis stomacul la plimbare catre gat. Am ţâsnit catre buda, dar it was a total failure. Am dus greata doar pana in coltul camerei, la cutia imensa plina cu jucarii. Acolo, I drifted si mi-am varat capul inauntru, lasand orice speranta de comportament decent si retinut sa moara cu icneli.
Ce ar spune Bjork, delicata ca o lebada cum e ea, daca m-ar vedea acum? imi spuneam. Nu ar mai vorbi cu mine niciodata. Probabil ca m-a vazut, pentru ca nici ca nici ca a mai vorbit cu mine.
Acum. mi-e foame. Da’ rau.
Si fac pipi.
=)))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
Mor! de ras!
I really love you(r writings).
Tineretul din ziua de azi, cum ar spune unii.
)
You cracked me up, passerby dude
=)) oare exista cineva care dormea benevol la pranz?
ptr ca ai mei nu gaseau nici “o fata in casa” cat de cat ok si ptr ca nu se putea sta acasa 2 ani ca sa iti cresti plodul, m-au trimis la gradinita inca de pe la 1 an jumate. astfel incat atunci cand am facut varsta legala de mers acolo, eram absolut convinsa ca sunt in grupa pregatitoare, in ultimul an de gradinita, adicatelea printre aia mari. doar stiam toate poeziile si cantecele mai bine decat restul, ce naiba? frustrarea a fost imensa cand mi s-a spus ca trebuie sa ma duc IAR in grupa mica si ca trebuie sa o iau de la capat.
He he he! Iete alt copil precoce!