Ziua 3. (362 to go)
Tigari – de ieri, mai scumpe. Alcool – nu. Greutate… mai mare decat ieri, desigur. Nevasta – una. Planuri de viitor – una. Pisica – una.
2 ianuarie e Ziua Fantoma. Pe la 9 m-am trezit, am baut o cafea si, iata, s-a facut seara. N-am nici cea mai mica idee ce naiba am facut de azi dimineata pana acum. Norii, ploaia, pizda ma-sii si deja e noapte.
M-am gandit putin. Tot nimic.
Mi-ar fi mult mai usor sa scriu despre ce n-am facut.
N-am plantat un pom. Nici macar n-am incercat. Si, in definitiv, de ce m-as chinui sa fac o gaura in asfaltul din fata blocului si sa ma cert cu vecinii care m-ar fi injurat ca am umplut de noroi iesirea din bloc? Oricum, picamerul imi sta stricat pe balcon de doua luni, iar excavatorul pe care il tin in parcare are pana.
N-am inventat nici astazi aparatul de stat degeaba, aparatul pe care il bagi in priza, il lasi zece minute sa se incarce si apoi il aranjezi frumos langa fotoliul in care te asezi si stai fara sa faci nimic.
N-am fost in vizita la maica-mea. Mi-e cam frica ca ma bate. Nu. Nu-i amuzant. N-o stiti pe maica-mea! Chiar daca am… greutatea mai mare decat ieri si inaltimea pe care o am, multumesc, maica-mea ma poate plezni.
Doua zile mai tarziu, l-am impuscat. N-are aaaabsolut nici o legatura cu nimic propozitia anterioara, insa mi-am dorit intodeauna sa o scriu. E propozitia mea preferata. Am scris-o de cateva ori pe aici, insa am sters-o de fiecare data, pentru ca, binenteles, ea nu avea absolut nici o legatura cu nimic.
Am facut un piure. Reteta bombei calorice care poarta numele de piure am dat-o acum cateva saptamani, so, nimic nou. Si daca tot m-am dus pana in bucatarie, am tocat si niste vinete. Daaaaa. Si ele, cu maioneza. Stiu, o sa mor.
Asa cum spuneam, e complicat de scris despre o zi in care nu se intampla nimic. O sa incerc, pentru restul anului sa sar peste vaicareala asta, dar nu promit nimic.
Ma duc sa ma culc.
Ceea ca va doresc si voua, daca nu aveti altceva mai bunde facut.
Lamultzani, ca sa incep formal, si salutam noul format (pe care-l urmarim de cateva zile, in liniste). Continutul… ehh, continutul va veni si el pe parcurs, nu avem frica, si nici indoieli. Haleala – somn – haleala – somn – haleala – si de-altceva n-am chef, what’s on TV? – oare mai sint sarmale? – cool! Cam asa a decurs si pe-aici trecutul recent. De maine, mereu “de maine” desigur, toate se vor schimba, si toate vor reintra intr-un “normal”, whatever that may be, once again. Sau poate va fi ceva cu totul diferit! O lasam in suspans deocamdata, to be continued.
Lamulţan si tie.
Cat despre continut, ce naiba continut sa aiba un jurnal? M-am trezit, am mancat, m-am culcat, the end.
Si de maine… De maine, nimic. Nici suspansul nu mai e ce era odata!
Lamulţancusănătate.
Jurnalul lui Bridget nu era zilnic, so chill.
Mda, nimic de spus. Şi ştirile sucks după sărbători. Nu s-a mai certat nimeni cu nimeni, nu a mai declarat nimeni nimic, doar “noutăţi” despre câte cazuri la urgenţă au fost de maţe încâlcite cu sarmale şi fripturi şi – uau – câtă zăpadă! Mă întreb câteodata – oare la Telejurnalul de pe vremuri a fost vreodata “ştirea” că afară e multă zăpadă?