Ziua 20. (345 to go
Cat despre mine… Nimic deosebit de ieri pana azi. Si stateam eu si ma holbam la A4-ul asta gol, si stateam, si stateam. Si ma gandeam. Oare cum sunt diminetile altuia? Altu’. Cineva…
Probabil It goes, cred, something like that:
M-am trezit. E devreme. Abia 11.
În curte, căţeii bezmetici latră la gunoieri. Îmi aprind o ţigară şi pornesc radioul. Pe Realitatea FM, Prelipceanu vorbeşte cu românii despre flacăra violet. Frate, când s-or opri ăştia din elucubraţiile cu flacăra pulii (pe comori), poate bagă în seamă o ştire? Că Geoană e cu mintea vraişte mi se pare pasabil – vine Congresul, îi halesc ăştia ficaţii, iar funcţia de la Senat nu e pe viaţă. L-au măturat ei pe Nasty de la Cameră. Dar să fuţi mangalul o zi întreagă cu o “maimuţă” de băgat la finalul jurnalului mi se pare ruşinos.
Mă duc la duş. Oare de ce cred toţi că o oră şi jumatate e mult? Cum să faci un duş ca lumea în treizeci de minute?
Ies, îmi fac o salată şi dau play CD-ului cu The Knife. Trebuie să m-apuc să fac economii and I suck at this, dar cum altfel să merg şi la TIFF, şi la Budapesta?
Iar o sa ajung tarziu la muncă.
Sau nu.
***
M-am trezit. M-am culcat la loc. Iar m-am trezit. Si iar m-am culcat. Si am intarziat. Dupa care m-am trezit si am mai dormit putin, in drum spre baie.
Am 53 de update-uri pe TweetDeck. Baga-mi-as! Era sa scap telefonul in buda.
Rontaind un Daim Bar, chem un taxi. Cred ca ninge. Sper sa nimeresc un taximetrist epicurian. Time, time gotta be on my side. Imi pun cafeaua in termos (home-made coffee beats the crap out of the machine), iau rucsacul si ies.
Ma intorc sa iau termosul si ies.
Urc in masina. Taximetristul isi porneste casetofonul si se intoarce incet catre mine. In sunet de trompeta, ma holbez la mutra lui placida de chelios cu ochelari grosi.
Huh? Not agaaaaaain!
***
As mai avea si alte idei, dar e tarziu si mi-e foame. Ma duc sa manac. Cat mai am ce.
Ceea ce va doresc si voua.
pai, interviul?
Sunt zece. De maine incolo.
deci cu telefonul în budă, spui?
I saw this thing before!
huh, I lived it before!
Io am fost acum vreo 3 ani la o intalnire a astora cu flacara violet, pe atunci se intampla la sala mare a teatrului de comedie (sic). E un fel de meditatie semihipnotica pe baza careia vizualizezi “flacara violet” si o folosesti spre binele altora. E o chestie pseudo-spirituala, dar de fapt, nu prea are legatura cu spiritul, ci doar poate cu biocampul informational. Asa ca se poate sa fi fost folosita de cei pro-Base… Dar – vorba psalmului: “Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme ?” Daca Geoana se ducea la vecernie in loc de Vantu, nu mai era nicio problema, right?