Ziua 22. In care, stiti, is strong as a small pony.

Ziua 22. (343 to go)

Mi-am scos sabia si am deviat fascicolul catre unul dintre robotii care incercau sa ma atace din spate. N-am mai apucat sa-l vad explodand. Am sarit peste nava din care ieseau limbi uriase de foc si am aterizat in mijlocul soldatilor, invartind sabia laser. Antebrate cauterizate si capatatini au inceput sa zboate in toate partile, in timp ce imi continuam zborul printe ei. Traiectoriile elegante ale sabiei construiau ziduri de lumina si energie prin care impuscaturile lor nu reuseau sa treaca.

Cu fiecare suflet care murea, simteam cum tulburarea echilibrului Fortei este din ce in ce mai puternica.

Nu stiu cat timp a trecut. Poate cateva secunde, poate un ceas. Simteam ura privirilor lor din spatele vizierelor opace ale castilor. Cei trei soldati imperiali trimisi sa ma prinda in aceasta capcana, ultimii ramasi in viata, isi ridicau incet armele. I-am privit cu tristete. Nu-mi doream moartea lor, asa cum nu mi-am dorit nici moartea celorlalti camarazi ai lor. Doar ei mai erau intre mine si ultimul Sith.

Am respirat adanc si am lasat valul de energie al Fortei sa treaca prin mine, catre ei. Ati luptat curajos, am gandit, in timp ce erau aruncati dincolo de balustrada platformei, catre suprafata acoperita cu metal a statiei.

Iesirea din hangar era aproape blocata. M-am strecurat pe sub grinzile prabusite si am pornit catre camera Lordului Sith.

Nori cenusii intunecau energiile Fortei si nu reuseam sa simt nimic din ceea ce era dincolo de usa. Un fir de energie rece mi se strecura in inima. Simteam asta pentru prima oara. Imi parea ca Viata insasi murea, devenea difuza si se termina acolo, in dreptul acelei usi.

Am stras in pumn generatorul sabiei jedi si m-am oprit pentru cateva secunde. Am inchis ochii si m-am adancit in caldura si linistea armoniei universale. Răul, pentru asta stiam acum ca este acolo, ma chema implacabil.

Am intrat.

Ceea ce simtisem cu toata fiinta mea, era acolo. Sith.

–Sith! May the Force…

–Astea sunt fleacuri, ma intrerupse el, respirand greu. Intelectualii cu formaţie solidă nu se lasă antrenaţi în fleacuri din astea. E lipsă de cultură.

This entry was posted in 365. Bookmark the permalink.

7 Responses to Ziua 22. In care, stiti, is strong as a small pony.

  1. un trecator says:

    N-am apucat sa mai raspund, dar de maine revenim la normal. ;)

  2. sonykus says:

    http://blogs.sun.com/kevin/resource/star%20wars%20rocks.jpg

  3. sonykus says:

    Oh, and some Chad: http://www.youtube.com/watch?v=P6dUCOS1bM0

  4. Cristina says:

  5. C says:

    talking about linkuri: vezi c’am două linkuri la lecturi OBLIGATORII pe “Fugit de acasă”!

  6. sonykus says:

    C: Multam de lectura, placut mult. Cat despre fotografii, mi-e tare greu si mie s-aleg una, si doar una. Surprinzator in acelasi timp modul in care percepem fiecare in modul sau subiectiv un spatiu, un oras, o mica lume. Ma gandesc aici la pozele mele, care sint cu totul diferite, desi surprind acelasi spatiu, atat fizic cat si uman.

  7. un trecator says:

    Sunt de acord cu Sony in ceea ce priveste pozele.

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s