Ziua 24. (341 to go)
Aaaaaand it hit me!
Ne-am bagat la culcare pe la 3 dimineata. Pe la 5, ne-am trezit, mai intai eu, apoi Ea, cinci secunde mai tarziu, din solidaritate. La 6, ne-am culcat din nou. Ne-am trezit la 8, veseli, proaspeti, ca niste floricele. Dupa care am zacut. Mutand cartile. Ceea ce m-a facut sa ma intreb: ce ce naiba adunam atatea carti? Multe, foarte multe dintre ele urmand sa ramana nerecitite, de ce pastram? N-ar fi mai usor sa le dam mai departe altora?
Si iar am zacut. Eu spaland vasele, iar Ea mesterind o tortillia in foetaj. As da reteta, insa nu o stiu. Oricum, e buna, foarte buna, cea mai buna. E un soi de desert pe post de mancare. Apoi am zacut.
Virusul 1NMS2UI ne-a trimis la somnul de dupa-amiaza, care s-a transformat in somnul-pana-seara, data fiind noaptea anterioara foarte scurta.
Seara am am avut un program de lectura publica, eu fiind publicul, Ea fiind lectorul. Uite asa, am aflat din FP care sunt, in viziunea lor, marii ganditori ai anului 2009. Multi imi erau necunoscuti. Deh, in tarisoara noastra mica, nume ca Aung San Suu Kyi, Bruce Bueno de Mesquita sau Ray Kurzwail nu fac audienta, asa ca de ce as citi ceva despre ei prin presa din Romania?
Apropo de asta, cand Richard Dawkins a venit in Romania, un jurnalist de la un ziar maricel care vroia sa-i ia un interviu (pentru ca auzise nenea jurnalistul ca Dawkins e mare) l-a sunat pe editorul in Romania al cartii “De ce cred oamenii in bazaconii” ca sa ceara o lista de intrebari decente de pus teoreticianului evolutionist. Oare nu era mai usor sa citeasca una dintre cartile englezului?
Apoi, pe la 12, ne-am retras la culcare.
Dupa care a fost duminica.
Dawkins e mare? mai mare ca Aung San Suu Kyi?
Ohh, do get well, Your Dudeness.
Stim foarte bine cu totii faptul ca 1NMS2UI te tine 7 zile, atat in pat, si relaxat, cat si daca pretinzi c-o poti duce si in picioare, chinuindu-te. Prin urmare, si-n mod evident, e mult mai bine sa stai unde esti, linistit, sorbind un ceai caldut cu lamaie, si privind la lumea dezlantuita cu un zambet bland, si de sub plapuma.
Ba mai mult decat atat, evitand locurile (mai mult sau mai putin) publice, precum si mijloacele de transport in comun, reduci serios riscurile contaminarii mai departe a mult-iubitilor nostri semeni, carora cu siguranta, veni-ar randul lor, le-ar si pasa enorm de starea ta de sanatate. Not.
Daca doresti, si iti face placere, putem abera noi in locul tau, mentinand bila in stare de rotatie (- o adaptare libera si ad-hoc a lui “keep the ball rolling”), dand cate putin de lucru poporului pana revii. Ca spammeri ordinari ce ne aflam.
Pana una-alta, voi sa fiti bine. Noi (cum care noi, noi astialalti) va dorim mult curent, caldura, pisica, stare de briza, si insanatosiri grabnice, to all whom it may concern. Ceea ce ne-am dori si noua dealtfel, in caz ca ne-am afla in situatii similare.
Da, strelnikov, Dawkins e mare. Si da, e mai mare decat micuta doamna asiatica. Caucazienii tind sa fie mai mari decat asiaticii. Dar vikingii si negrii ii bat pe toti.
_________________________
Sar’na de urari, iar pledoaria ta “izolationista” mi-a amintit de nenea pe care l-am vazut stranutand in autobuz: a stranutat, a apucat sa duca palma la gura, s-a uitat la palma, dupa care s-a sters pe bara.