Vineri si sambata? Nu-mi mai maintesc ce si cum am mancat. Si, ca derapajul sa fie complet, saptamana asta nu m-am cantarit, asa ca n-as putea sa spun daca a existat un progres. Dar, ieri…
Ieri, dupa castronul urias de supa-crema de rosii home-made si Monty Python – The meaning of life, o pofta tampita m-a trimis la bucatarie (in prima instanta) si mi-a pus in brate o jumatate de pepene. Ati incercat vreodata supa de rosii cu pepene? Nu? Well, pana aseara, nici eu.
Acum, ma intreb daca as putea sa-mi iau concediu medical si caut pe net pretul actiunilor de la Fabrica de Medicamente Terapia SA. Mi-as cumpara cateva actiuni pentru dividende platite in vagoane de Imodium.
In rest, nimic nou: QPR a inceput campionatul cu un 0 – 4 acasa (cu Kieron Dyer fundas dreapta, desi nu cred ca a deposedat vreodata pe cineva, si un DJ Campbel anonim);Capitan America e un film corect, slabut, fara false promisiuni sau tampenii deranjante, in definitiv e o banda desenata cu actori; Google, dupa cum probabil stiti deja, si-a cumparat fabrici de telefoane Motorola si roabe de patente pentru Android.
Si cam atat.
Alta saptamana, acelasi regim. La fel, aceleasi emisiuni la TV. M-am uitat ieri cateva minute la RTV si mi s-a parut ca il aud pe Nae din Siutatiunea lui Caragiale. E drept, au trecut 110 ani de cand, insa…
– Ce mai nou?
– Prost, monşer… Este o criză, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se poate mai oribilă… S-a isprăvit… E ceva care poţi pentru ca…
– Lasă, Nae, că se mai şi exagerează…
– Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dv. nu ştiţi, care, mă-nţelegi, statul cum a devenit acuma, eu după cum văz ce se petrece, că nu sunt prost, înţeleg şi eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, când te gândeşti, te-apucă groaza, monşer, groaza!…













