the blog

Ziua 27. (338 to go)

11.00 dimineata.

4. Patru. Atat! Patru tigari. Am doar patru tigari. Este 11 dimineata.

Am scos nasul pe balcon si m-am aruncat la loc langa calorifer, tremurand si stranutand. Rahat de gripa! De o jumatate de ora ma uit la cana de cafea. La cafea – 3 tigari, plus tigara de dupa. Cu patru tigari in pachet? Cum naiba sa…?

12.00

Am baut jumatate de cafea sa am fumat o tigara si jumatate. Sunt grumpy.

12.05

Inca o jumatate de tigara.

12.20

De cinsprezece minute ma uit la cele doua tigari ramase si ii injur pe aia de la Realitatea TV. Nu stiu de ce, televizorul e oprit, dar sigur au spus ei o tampenie, asa ca si-o merita. Mâţa incepe sa ma ocoleasca… Ma uit urat la ea. Imi intoarce privirea. Apoi se intoarce cu totul si se cara sub pat, privindu-ma su repros. What??

12.22

Am fost pana la vecinul de la ap. 23 ca sa-i cer imprumut un pachet de tigari, insa nu mi-a deschis. Poate nu-i acasa. Unde mama dracului umbla si asta? E doişpe jumate, marti. Si? Eu cum sunt acasa? Prin usa, Cartouche, motanul vecinului, miorlaie tragic. Incerc sa-i vorbesc prin usa, insa ma lamuresc repede ca n-am nici o sansa sa-l conving sa-mi arunce un pachet de Camel Lights pe geam.

12.25

Poate ca ar trebui sa ma duc pana la colt (12 minute dus + 16 minute intors). Minus 9 grade. Nu prea ma simt in stare. Dar sunt barbat, sau ce mama ma-sii sunt? Imi arunc doua pulovere in spate, doua perechi de chiloti si blugii. Am incercat o pereche de  leggings ai Ei, insa e o diferenta de talie semnificativa.

Mi-am tras caciula pe nas, am luat a doua cea mai groasa geaca pe care am gasit-o in casa, cea mai grosa fiind pufoaica uitata atarnand de usa mea de catre unul dintre electricienii care au reparat chestii prin bloc, si am iesit din casa.

12.26

La etajul unu am facut o pauza de juma de tigara, doar asa, ca sa-mi trag sufletul.

12.36

Ies si intru la loc, in bloc. De vreo zece minute. Ies, mi se lipesc narile, imi vine sa stranut, stranut, intru inapoi ca sa imi suflu nasul si astept sa ma opresc dracului din tremuratul asta. Ma dor picioare, mainile si capul. Tusesc. Nu, nu e tuse de raceala; e tuse… complicata.

Ma tarai vreo cincizeci de metri. Strada.

Nu sunt in stare.

Ma intorc cu greu acasa.

13.30

Gata! Nu mai am tigari. Poate ca ar trebui sa dorm. Imi amintesc ca am mai patit-o o data, ramanand intr-o seara fara tigari. Atunci m-am culcat. Ma duc in dormitor si ma bag in pat. Aaaah, ce cald si bine e…

14.30

M-am trezit transpirat si nervos. Am visat ca n-aveam tigari si ca toate magazinele din oras erau inchise. In disperare de cauza, am facut comanda pe net si am platit o mica avere ca sa-mi ajunga du DHL-ul in 10 ore. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din vis era ceasul care statuse.

14.40

Razand de tristetile mele, Ea imi sugereaza sa fac o comanda. Sun la Azzurro, insa mi se raspunde politicos ca “Inteleg ca vreti sa platiti transportul, tigarile si deranjul, insa noi suntem bucatarie aici, nu restaurantul”. Protestez, ii rog sa faca o halta pe la restaurant, injur, argumentez ca taica-meu isi tine tigarile in bucatarie si tot ceea ce capat e sugestia sa-l sun pe taica-meu. In Colentina?!?

14.41

- Salut, ma!

- Salut!

- Ca faci?

- Bine, sunt la munca…

- Vii pe la mine?

- Vin. Diseara, cand termin.

- Nu diseara! Acum!

- Acum? Sunt la serviciu, ma! Ai patit ceva?

- Aaa… nu mai am tigari…

- Ce ai, ma? Ai luat-o razna! Cumpara-ti!

- Rahat! Bine ca esti tu destept!

15.03

Stau pe canapea si rontai cu furie biscuiti sarati

15.25

Stau pe canapea si rontai cu furie fulgi de porumb.

16.02

Stau pe canapea si mestec cu furie guma.

16.25

Stau pe canapea

16.26

Pisica evita sa ma priveasca in ochi si, intr-un final, s-a ascuns undeva prin baie. Ea trebaluieste prin atelier.

O transpiratie rece mi se scurge pe ceafa. Ma holbez la ecranul negru al televizorului si tusesc. Printre lacrimi, vad cum peretele se apropie de mine. Imi tin rasuflarea. Ametesc. Ma las pe spate si inchid ochii. Imi aud inima batand si imi simt urechile infundandu-se. Deschid ochii. Nu. Tavanul nu se oduleaza, peretii nu se misca! Nu!

17.00

- Trebuie sa admiti ca ai o dependenta, imi spune Ea, aruncandu-mi un pachet de Uno lights in brate!

17.05

- Eu? Fumez din placere!

Ziua 26. (339 to go)

M-am trezit stranutand. Mda… Si azi. Dupa cum zicea Sony, sapte zile.

Ma scuzati, ma duc sa fumez o tigara.

Asa, ce ziceam? Nu ziceam nimic, dar, de cand s-a stricat cablul de alimentare de la laptop, tastez la desktopul care este, vai!, in non-smoking area.

Fucking frig! Si a dracului raceala. Nu ca ma plang, insa o fac, da! Urasc raceala! Cea mai enervanta boala, cu exceptia, desigur, a dezinteriei. Imi dau seama ca sunt ca un pui de aristocrat care injura cand este servit cu pateu de gasca, insa regiunea asta geografica, in afara de prostie, saracie si raceala, alte boli nu se gasesc prea des.

A dracului raceala…

Ma duc la loc in pat. S-a facut ceaiul.

Noapte buna.

Ziua 25. (340 to go)

Fuckin virus! Nu m-am putut misca. Azi am fost un lenes urias, imprastiat pe canapea, intre Star Trek, An Eglishman in New York,  The Men Who Stares At Goats, pizza si sedinta de bloc.

Despre Star Trek DS9? Nimic. Se stie deja ca e cel mai slab serial din franciza.

An Englishman in New York? Mi s-a parut ca John Hurt a jucat powerfull (n-am gasit o traducere potrivita), cum a facut-o Sean Penn in Milk. Dupa ce am vazut filmul, am googleuit nitel in cautarea detaliilor despre Quentin Crisp. Concluzia? John Hurt – nota 10, pentru felul in care a impersonat apusul acestui gay icon.

The Men Who Stares At Goats… It’s a must. Am ras cu lacrimi la unele fraze, iar prima jumatate de film am vazut-o cu zambete cat casa. E… genul de film what-the-fuck?-er. Nu stiu daca e amuzant (as inclina sa spun ca nu), dar chestiile din care s-a facut comedie in filmul asta sunt foarte asemanatoare cu chestiile discutate serios saptamanile trecute in toata Romania (tampenia generalizata cu atacurile energetice).

Pizza… Despre pizza pot sa spun doar atat: o quattro formaggi si o napoletana de la Azzurro (livrare in 40 de minute) – 50 de lei, cu tot cu spaga. Bune. 7/10

La sedinta de bloc m-am dus doar ca sa fac rost de tigari. Am ramas fara tigari, iar la noi in periferia burgheza nu se exista nonstoape p’aproape.  M-am scurs pana la parter, an evitat sa dau mana cu cineva, am stat vreo ora, am mai facut bancuri, s-a mai baut niste palinca si l-am fumat pe tipul de la 3 care asculta jazz.

Dupa care ne-am intors in casa si ne-am culcat. Si maine e de luptat cu gripa.

Ceea ce nu  va doresc si voua.

Ziua 23. (342 to go)

Am fost la serviciu, m-am intors de la serviciu.

Frig. Fucking frig. E Frigul Siberian, iar pe mine m-a agatat o raceala. O simt. E acolo. Nu e AH1N1, de asta sunt sigur. E 1NMS2UI. Ma indoiesc ca e gripa noua, pentru am acelasi vechi simprome: am inceput sa fumez Kent, n-am chef de nimic, stranut, consum un pachet de servetele pe ora (cam un copac la 86 de zile) si ravnesc niste cani de vin fiert. Ah, uitasem: 1NMS2UI inseamna “un nas mucios si doua urechi infundate”, nimic mai mult, in afara de vaicareala mea obisnuita.

In batalia dintre locatarii blocului si constructor a castigat Enelul. Si, in timp ce se trag cabluri si se monteaza posturi de transformare, noi profitam de fiecare minut ne holbam la becurile care nu prea stau aprinse, desi noi le iubim.

Daca nu o sa apara pe net cuvintele astea, este din cauza de energie. De energii, de fapt: a mea si a lor.

Am facut un consilu de familie si, dupa ce am mutat mobila de colo-colo am decis ca am gasit formula ideala si ca ne place foarte tare acasa.

Ceea ce va dorim si voua.

Ziua 22. (343 to go)

Mi-am scos sabia si am deviat fascicolul catre unul dintre robotii care incercau sa ma atace din spate. N-am mai apucat sa-l vad explodand. Am sarit peste nava din care ieseau limbi uriase de foc si am aterizat in mijlocul soldatilor, invartind sabia laser. Antebrate cauterizate si capatatini au inceput sa zboate in toate partile, in timp ce imi continuam zborul printe ei. Traiectoriile elegante ale sabiei construiau ziduri de lumina si energie prin care impuscaturile lor nu reuseau sa treaca.

Cu fiecare suflet care murea, simteam cum tulburarea echilibrului Fortei este din ce in ce mai puternica.

Nu stiu cat timp a trecut. Poate cateva secunde, poate un ceas. Simteam ura privirilor lor din spatele vizierelor opace ale castilor. Cei trei soldati imperiali trimisi sa ma prinda in aceasta capcana, ultimii ramasi in viata, isi ridicau incet armele. I-am privit cu tristete. Nu-mi doream moartea lor, asa cum nu mi-am dorit nici moartea celorlalti camarazi ai lor. Doar ei mai erau intre mine si ultimul Sith.

Am respirat adanc si am lasat valul de energie al Fortei sa treaca prin mine, catre ei. Ati luptat curajos, am gandit, in timp ce erau aruncati dincolo de balustrada platformei, catre suprafata acoperita cu metal a statiei.

Iesirea din hangar era aproape blocata. M-am strecurat pe sub grinzile prabusite si am pornit catre camera Lordului Sith.

Nori cenusii intunecau energiile Fortei si nu reuseam sa simt nimic din ceea ce era dincolo de usa. Un fir de energie rece mi se strecura in inima. Simteam asta pentru prima oara. Imi parea ca Viata insasi murea, devenea difuza si se termina acolo, in dreptul acelei usi.

Am stras in pumn generatorul sabiei jedi si m-am oprit pentru cateva secunde. Am inchis ochii si m-am adancit in caldura si linistea armoniei universale. Răul, pentru asta stiam acum ca este acolo, ma chema implacabil.

Am intrat.

Ceea ce simtisem cu toata fiinta mea, era acolo. Sith.

–Sith! May the Force…

–Astea sunt fleacuri, ma intrerupse el, respirand greu. Intelectualii cu formaţie solidă nu se lasă antrenaţi în fleacuri din astea. E lipsă de cultură.

Ziua 20. (345 to go

Cat despre mine… Nimic deosebit de ieri pana azi. Si stateam eu si ma holbam la A4-ul asta gol, si stateam, si stateam. Si ma gandeam. Oare cum sunt diminetile altuia? Altu’. Cineva…

Probabil It goes, cred, something like that:

M-am trezit. E devreme. Abia 11.

În curte, căţeii bezmetici latră la gunoieri. Îmi aprind o ţigară şi pornesc radioul. Pe Realitatea FM, Prelipceanu vorbeşte cu românii despre flacăra violet. Frate, când s-or opri ăştia din elucubraţiile cu flacăra pulii (pe comori), poate bagă în seamă o ştire? Că Geoană e cu mintea vraişte mi se pare pasabil – vine Congresul, îi halesc ăştia ficaţii, iar funcţia de la Senat nu e pe viaţă. L-au măturat ei pe Nasty de la Cameră. Dar să fuţi mangalul o zi întreagă cu o “maimuţă” de băgat la finalul jurnalului mi se pare ruşinos.

Mă duc la duş. Oare de ce cred toţi că o oră şi jumatate e mult? Cum să faci un duş ca lumea în treizeci de minute?

Ies, îmi fac o salată şi dau play CD-ului cu The Knife. Trebuie să m-apuc să fac economii and I suck at this, dar cum altfel să merg şi la TIFF, şi la Budapesta?

Iar o sa ajung tarziu la muncă.

Sau nu.

***

M-am trezit. M-am culcat la loc. Iar m-am trezit. Si iar m-am culcat. Si am intarziat. Dupa care m-am trezit si am mai dormit putin, in drum spre baie.

Am 53 de update-uri pe TweetDeck. Baga-mi-as! Era sa scap telefonul in buda.

Rontaind un Daim Bar, chem un taxi. Cred ca ninge. Sper sa nimeresc un taximetrist epicurian. Time, time gotta be on my side. Imi pun cafeaua in termos (home-made coffee beats the crap out of the machine), iau rucsacul si ies.

Ma intorc sa iau termosul si ies.

Urc in masina. Taximetristul isi porneste casetofonul si se intoarce incet catre mine. In sunet de trompeta, ma holbez la mutra lui placida de chelios cu ochelari grosi.

Huh? Not agaaaaaain!

***

As mai avea si alte idei, dar e tarziu si mi-e foame. Ma duc sa manac. Cat mai am ce.

Ceea ce va doresc si voua.