Awkwardness

Posted on iunie 7, 2011 by

 

Eu, politicos ca de obicei, mimez un zambet si intreb de complezenta:

- Concediu, eh?

- Mda.

E bronzata, proaspat blonzita, imbracata intr-un negru elegant, nu foarte asortat cu soarele de afara, though, si a lipsit cateva zile. Pe scurt, arata mai ok decat in restul zilelor. Raspunsul monosilabilc nu m-a descurajat. Si eu raspund in felul asta.

- Distractie, eh?

- Da.

Why the big [pawz], as the man in the pub asked the bear. Nu asteptam, desigur, sa mi se povesteasca despre voleiul pe plaja, despre zecile de mojitos baute sau despre lotiunea cu factor de protectie 50, totusi, o lecuta de “am fost la mare cateva zile” would suffice. In definitiv, incerc si eu sa blend in with the rest of the world, insa dupa cateva secunde de standing still…

- A murit mama, imi ofera ea marinimoasa detalii.

- Oh. Oh. Oh. Oh. Ăăămmmm…

Ok. Viata nu e stand up comedy tot timpul, de acord, dar eu ce vina am? Incerc doar sa fiu politicos in aceasta frumoasta si calda dimineata cu o colega care a lipsit cateva zile si care s-a intors bronzata. Voi ce ati fi spus? “Vai, esti imbracata in negru. Condoleante”? Sigur ca nu. Sunt niste haine de in. Negre, dar văratice. “Buna dimineata” si atat? “Lovely weather”?

Am ridicat din sprancene, am facut vreo doua grimase si m-am scuzat iesind:

- Oh, crap!

 

Posted in jurnal | 5 comentarii

In anul 2000

Posted on iunie 6, 2011 by

In anul 2.000, fara flori, fara palate, fara aur, poate cu ceva paine, copilaria mea s-a impuscat in cap. Adolescenta la fel. Ca sa fiu sigur ca nici tineretea n-o sa se simta mai bine, am defenestrat-o votandu-l patibular pe Ion Iliescu, ca sa parafrazez anapoda un clasic.

M-am retras intr-un grup foarte restrans de prieteni, i-am luat la conspectat pe stangistii existentialisti si m-am apucat sa-mi populez universul: de la branduri, pana la oameni; de la cele mai nastrusnice idei, pana la cele mai crancene betii; de la mine pana la Londra.

Si apropo de branduri. Despre Lucky Strike am povestit, dar de Pepsi nu.

- Salut. Doua Pepsi.

- Pepsi n-avem. Coca Cola, daca doriti.

Nu doream, motiv pentru care ne ridicam si plecam la urmatoarea terasa.

Asa ne distram, prin centru, acum vreo 17-18 ani, in vremuri de  no-net/no-PC/no-smartphone. Treceam prin patru-cinci terase pana cand, cu pepsicul in nas, ne asezam comod, ne aprindeam Snagoavele si incepeam sa lipim etichete celor care treceau: idot, meltean, bunaaa, proasta, ce-tricou-misto-are-asta-ba.

La mare, in Neptun, stateam in cur, pe bordura, in singurul loc unde aveau Pepsi, loc in care, minune!, se prindea ProFM-ul original (cel cu Rondul de dimineata / de seara).

- De ce nu stati pe scaun, ca toata lumea, la terasa?

- Nu se prinde ProFM-ul.

- De ce nu va duceti la alta terasa?

- N-au Pepsi.

In schimb, in copilaria mea, in anii 80, Pepsi-ul era ca salamul de Sibiu: pentru cei descurcareti. Noi, in familie, nu prea eram descurcareti, asa ca beam Pepsi doar in vizita. Era ca un Quik Cola, da’ mai bun si mai scump. Mai gaseam pe la tara cate o naveta care trebuia sa-mi ajunga trei luni, insa lupta de guerrilla cu bunica-mea (care o pazea ca pe sfintele moaste) m-a facut sa am o relatie rece cu Pepsi: mai bine imi iau cateva plicuri de Oranjada.

Amintirile duioase din vremurile republicii socialiste ma lasa rece, ba chiar ma enerveaza. Cand nu ma enervez, mi se pare trist. Eu am nostalgiile asezate intr-o vreme in care totul parea posibil.

Pepsi-ul meu n-a fost asa, cu “Noi in anul 2000″. Desi zece ani mai tarziu fata de lumea normala, pentru mine, Pepsi it was the choise choice of a new generation.

Posted in anii nouazeci, si altele | 6 comentarii

Conferinta nationala a PDL. Jurnal.

Posted on mai 15, 2011 by

Ora 11.00

Emil Boc declara sedinta deschisa.

Ora 11.15

Traian Basescu tine un discurs de dreapta. Ochiul strang, in semn de protest, refuza sa lacrimeze.

Ora 12.00

Emil Boc vorbeste repede. Elena Udrea se da pe Facebook. Cristian Boureanu priveste. Vasile Blaga asteapta pauza de tigara, Elena Basescu mesteca guma in gand.  Theodor Stolojan e in stand-by.

Ora 12.30

Gabriel  Oprea  tine un discurs. Publicul asteapta sa vada cine o sa i-l citeasca. Tensiune. Nimeni nu se ofera. Gabriel  Oprea tine in continuare discursul strans la piept. Cristian Diaconescu se face ca ploua. Cristi Boureanu se face ca gandeste. Ioan Oltean atipeste. Elena Basescu mesteca guma in gand.

Ora 13.30

Vasila Blaga se ridica si iese la tigara. Jumatate din sala il urmeaza. Derutat, Emil Boc striga “piua”. Se declara pauza. Sala se goleste.

Ora 14.08

Theodor Paleologu vorbeste si face glumite. Theodor Stolojan e in stand-by.

Ora 14.34

Publicul se intoarce in sala. Cristi Preda ia cuvantul. Chilotii Elenei Udrea sunt fotografiati de un analist politic de la Libertatea. Ioan Oltean sforaie incetisor. Cristian Boureanu priveste. Elena Basescu mesteca guma in gand.

14.40

Theodor Paleologu se opreste din vorbit. Andreea Paul-Vaas isi lanseaza o carte. In pauzele dintre autografe, ii spune lui Paleologu ca e cuckoo-in-the-head. Acesta rade tampitel.

14.43

Emil Boc isi prezinta candidatura. Se scandeaza “boc-boc-boc” . Ioan Oltean se trezeste si se repede nedumerit  sa deschida usile.

14.56

Emil Boc vorbeste. Incep sa se auda urale.

14.59

Emil Boc vorbeste din ce in ce mai repede.

15.10

Emil Boc se intrerupe pentru o scurta pauza de respiratie, moment in care Theodor Stolojan se activeaza and takes over. Se aud urale puternice: “Campioniiiiii – Campioniiiiii”.

15.20

Roberta Anastase preia microfonul si roseste. Uralele se indeparteaza, catre Galati, odata cu galeria Timisoarei. Elena Basescu mesteca guma in gand.

15.35

Ioan Oltean este chemat de la usa. Cineva ii ofera un Red Bull. Ioan Oltean devine agitat. Sala il ovationeaza. Boureanu priveste.

15.45

Elena Udrea zice ca boc. Multi sunt de acord cu ea. Traian Ungureanu isi aprinde o tigara in gand. Vaslie Blaga ii trimite un sms in care ii cere o tigara. TRU stinge tigara jenat si ii cere Elenei Basescu o guma. In gand. Paleologu se scarpina in fund.

16.24

Vasile Blaga spune ca asa nu se mai poate. Multi sunt de acord cu el. Realitatea TV zice ca nu boc. Toata lumea e de acord cu ea.  TRU scrie repede un articol vitriolant. Paleologu mananca ciocolata.

16.34

Vasile Blaga spune ca el nu. Multi sunt de acord cu el. Realitatea TV zice ce muie boc. Toata tara subscrie. Traian Ungureanu termina o carte de eseuri pe care Gabriel Liiceanu i-o publica.  Paleologu joaca sotron in spatele scenei.

16. 40

Vasile Blaga isi sterge transpiratia de pe frunte. Nimeni nu e de acord cu nimic. Nihilistii si anarhistii se sinucid. Social democratia triumfa.  Dan Tapalaga emigreaza in Texas, insa se intorce repede, realizand ca s-a grabit: abia diseara se voteaza. Elena Basescu mesteca guma in gand. Cineva il recupereaza pe Paleologu din curtea Gradinitei cu program prelungit nr 23.

16.41

Umbrarescu si Casuneanu cheltuiesc niste bani.

17.20.

Boureanu vorbeste, aruncand din cand in cand priviri catre poarta care ii aminteste de copilarie.

17. 40

Roberta Anastase priveste in jos.

19.15

Monica Macovei spune ceva cu integritate si principii. Oamenii casca plictisiti. Elena Basescu face baloane din guma. In gand.

19.30

S-a votat.

21.30

Se anunta rezultatele. Emil Boc ii cere voie lui Traian Basescu. Vasile Blaga il injura pe Traian Ungureanu care nu se supara. Elena Udrea ii zambeste analistului politic de la Click. Theodor Stolojan trimite un sms acasa, pe Cyberton. Transfromerii exulta. Monica Macovei isi infiinteaza pe Facebook un partid nou. Theodor Paleologu isi arunca in sus sepcuţa cu elice. Cristian Boureanu priveste. Elena Basescu iese si  lipeste guma din gand in parul lui Berceanu.

21.31.

Emil Boc ii cere voie lui Basescu. Vasile Blaga tace inteligent, impreuna cu Boureanu care tace ca un vitel. Elena Udrea. Stolojan pleaca acasa in graba, incercand sa mai prinda ceva din filmul de la PRO TV, I Robot. In semn de protest fata de ora inaintata, Monica Macovei isi da demisia din partidul nou infiintat.

O zi mai tarziu:

Ponta, Antonescu si anonimul numarul 3 tin o conferinta de presa in care tin sa demonstreze ca PDL-ul nu are exclusivitate pe tampenie. Intreaga Romanie emigreaza.

In gand.

Posted in batere de campi | 3 comentarii

Duminica diminetilor noastre – martie 1991

Posted on aprilie 3, 2011 by

Acum 20 de ani, in Rolling Stone, pe locul 1…

Posted in batere de campi | Scrie un comentariu

Unele chestii sunt sortite sa nu se intample.

Posted on martie 30, 2011 by

Da. Unele lucruri, oricat de tare ar incerca ele, nu sunt facute sa intre in coliziune  cu destinul. Tot felul de lucruri. Ele, saracele, incearca, dar, de fiecare data, ceva/cineva le trimite sa-si vada de drumul lor

De exemplu, la un moment dat, in the early 90s, am ajuns la o petrecere de hipsteri avant-la-lettre, unde, din cine stie ce buzunar de fiu de bogatan, cateva linute de cocaina au aparut pe coperta lucioasa a unei reviste porno unguresti. O bancnota facuta sul s-a plimbat prin cateva nasuri si a ajuns la mine.

Bineinteles ca imi era teama, eram doar un pusti scapat in lume la vremea aia, insa presiunea sociala si-a facut datoria si am dat sa intru si eu in rand cu lumea. Dar. Desigur, “dar”. Dar, dupa cum ziceam, cum sa prizezi ceva, fie el  doar aer, cand esti racit cobza, Olynthul nu se inventase, iar de Rinofug ma feream pentru ca, pare-se, provoaca dependenta?

Am dat sa-mi infig sulul in nas si sa gust din decadenta tocmai trecuta a anilor 80. Lasati sa intre pulberea alba, sa-mi trimita la culcare dopamina si serotonina, am strigat eu in gand. Nara mea infundata se pregatea de petrecere, cand, deloc surprinzator, in contact cu bancnota, m-a luat gadiliciul si am stranutat.

A fost un stranut de betivan, un stranut sanatos, daca se poate spune asa. Inca mai incarc sa uit detaliile acelui stranut, insa imi amintesc cu o deosebita claritate ca nu m-am mai intalnit niciodata cu nici unul dintre cei care erau la acea petrecere.

De ce oare?

Posted in altfel de jurnal | 7 comentarii

Born into this

Posted on martie 28, 2011 by

Am iesit in vantul rece al diminetii. M-am oprit pentru o clipa ca sa-mi ridic gulerul si sa-mi aprind o tigara. Click-clack-ul brichetei m-a trezit. Nori negri se rostogoleau peste orasul inca adormit. Am suflat fumul si, cu pasi masurati, m-am indepartat de usa, lasand in urma caldura, linistea si calmul unei nopti de primavara ploioasa. Bestia ma astepta dormind la marginea drumului.

Get your motor running
Head out on the highway

Am strivit tigara cu varful bocancului si am invartit cheia. Plamanii din otel au inceput sa scuipe fum si geamurile din jur sa zornaie ametite. Universul parea sa-si scuture fruntea nemultumit ca a fost trezit din bratele intunericului. Pentru cateva clipe mi-am sincronizat respiratia cu cea a animalului si am zambit: let the day come.

Looking for adventure
In whatever comes our way

Am inceput sa zburam. Casele, oamenii, visele se scurg inapoi, catre infinit, in timp ce strada se subtieaza in fata mea. Mijesc ochii, las vantul sa-mi fluture prin par si ma fac una cu zorii. Booooooorn to be wiiiiiiild, strig in tacerea strazii si, cu ochii la indicatorul care limiteaza viteza la 30 km/h, accelerez si bag in a II-a. Las trei copii sa traverseze catre gradinita, dau prioritate de dreapta si ma inscriu in coloana.

Jumatate de ora mai tarziu, avansasem doar 200 de metri si fluieram batand darabana cu degetele in volan.

Like a true nature child
We were born
Born to be wild

- Alo? Bai, scuze, dar o sa intarzi nitel astazi; e aglomerat pe Iuliu Maniu.

We have climbed so high
Never want to die
Born to be wild
Born to be wild

Posted in jurnal | Tagged , | 2 comentarii

Duminica diminetilor noastre – martie 1991

Posted on martie 27, 2011 by

Acum 20 de ani, pe locul I in UK:

Posted in batere de campi | Scrie un comentariu