Feeds:
Articole
Comentarii

Ziua 1 (364 to go)

31 decembrie  (inca) 2009. Seara. Pregatirile sunt in ţoi. Mi-am turnat un paharel de tuica cu pară cu speranta ca “hai ca se poate!”, insa oricat m-as incrunta la aspirator acesta se incapataneaza sa nu se arda, sa nu se strice, sa nu faca explozie/implozie. Din aceasca cauza, the daily tasks (aspirator, mop, pamatuf) raman pe ordinea de zi. Hâc!

Dar nu asta e povestea. Adica asta e povestea, dar nu asta e za point. Za point iz un pariu pe care l-am facut cu mine inşine ca pot sa scriu zilnic, aici, timp de un an, un jurnal, asa cum se tineau jurnalele pe vremea doamnei Bovary. E ca si cum as pune pariu ca am sa castig la loto; stiu ca o sa pierd si ca, mai devreme sau mai tarziu, o sa ma plictisesc. Totusi, pana atunci…

Ziua 1. (31 decembrie 2009)

Asadar, pe modelul Bridget Jones! Tigari – %$%^… ăăăă… cateva, ok?, nu prea multe. Alcool – da, multumesc, macar in seara asta. Greutate… ah!, chiar trebuie? OK. Greutate, nu, multumesc, am destula. Nevasta – una. Planuri de viitor – una. Pisica – una.

Prefacandu-ma ca starea de sanatate a bunica-mii e stabila si totul e perfect in micul meu univers, astazi am…

Azi dimineata m-am trezit. M-am dat jos din pat, am ocolit patul, am iesit din dormitor, am OCOLIT pisica, m-am dus in bucatarie am facut cafeaua, am prajit painea, m-am intors in dormitor sa-mi caut papucii, am… Ma rog, deja e ritual. M-am gandit sa scriu asta acum, ca sa nu fie nevoie sa o mai scriu in fiecare zi. Pe scurt, asa o sa inceapa fiecare dimineata a mea in urmatoarele 364 dimineti. Diferentele o sa le mentionez pe parcurs.

So, m-am trezit si, iata!, s-a facut seara. Ce s-a intamplat intre timp? Mama mi-a sugerat sa nu fac maioneza intr-o bucatarie incalzita, motiv pentru care am racit. Am deschis larg geamul de la bucatarie si, in timp ce nu faceam maioneza, salata de boeuf, humus, sau crema de linte (are those two actually food?!?), ci stateam si fumam, asistand activ la miscarile aparent random ale Ei, am racit. Si ma doare spatele. Nu as putea spune cu precizie daca e de la aspirator [slash] mop [slash] pamatuf sau de la geamul larg deschis, insa ma doare spatele.

Ma gandesc ca nu e nevoie sa fiu Sherlock ca sa fac o legatura simpla: intre 0 si 30 de ani nu m-a durat niciodata spatele, therefore durerea de spate equals “am si eu o varsta”. DAR, cu gandul la anii care trece, trece, trece, incerc sa-mi dau seama daca se poate mistifica adevarul cu o ecuatie de genul “prepararea in house a maionezei deuneaza grav bunastarii şalelor”.

Maine e 2010. In 2000, cand n-am mai fost copii, am facut, ce-i drept, tot ce am vazut candva (in filmele americane de serie B) si toate visele indraznete in fapte le-am preschimbat prin carciumi imputite, cluburi murdare si camarute intunecoase. Mesteri iscusti ca sa-i facem fericiti pe parinti n-am prea fost, insa, what a hell, nobody’s perfect.

Asa ca iata-ne in anul 2010, o decada mai tarziu (mi-e destul de greu sa tastez 2010; imi iese 20010 de fiecare data). Ar trebui sa-mi fac o retrospectiva, dar mi-e destuld e lene (am s-o fac maine) si am intrat deja pe a doua pagina cu entry-ul asta, iar pe net, se stie, nimeni n-are rabdare sa citeasca atat de mult.

In concluzie, asta a fost ziua 1 din 365. Ne mai vedem si maine.

Happy new ear. Or something.

Dragi romani.

Vreau sa va multumesc, voua celor care m-ati votat, ca ati avut incredere in mine, ca ati sustinut proiectul pe care, impreuna cu Crin Antonescu si Klaus Johannnis vi l-am propus. A fost… greu. A fost… (interjectie cu tras de muci)… greu.

As vrea sa… (alta interjectie cu tras de muci)… sa…

Va multumesc.

Si…

(interjectie)

Eu nu cred ! NU CRED SI NU VREAU SA AUD !

Multum(u)im! Cortina.

via biglebowski.

GEOANA PRESEDINTE! (?)

Se pune intrebarea “Daca, acum cinci ani, Basescu a castigat doua-trei procente intre ora 19 si ora 21, ora la care s-au inchis sectiile, povestea se poate repeta in 2009?”

Sondajele de la ora 19 il dau pe Geoana castigator cu 51-52%. (Ma scuzati ca zic.) Mai e timp de mers la vot.

Sunt curios daca in aceste ultime doua ore de vot or sa voteze iarasi cei care au alergie la PSD.

Pana una alta, la PSD se pregateste sarbatoarea, iar la PDL momentele de “Hotii! Hotii!”.

Na de voteaza si tu!

Candidatului care este.

Via Teo

E seara, e cald, e bine, e emisiune la televizor. Ca in 22 decembrie.

Dileme:

Elena Basescu are voie sa-si muste buzele?

Geoana are eeeemooootii?

Pe Basescu il doare in Oprea?

Dar pe Geoana in Vanghele?

Geoana vrea cal alb pentru unirea romanilor?

Geoana era atat de tanar la Revolutie, incat se juca cu epoletii lu’ tati?

Sunt confuz: Basescu e in Opozitie?

Turcescu are EMOTII?!? Are draci?

Mi-e somn. E de la discursul lui Geoana sau de la cel al lui Basescu?

Avem consulat la Kabul? Dar la Cahul?

Geoana tine cu Rusia si Basescu cu SUA? Sau Geoana tine cu Ucraina si Basescu cu Marea Neagra?

Mi se pare mie, sau Geoana vorbeste pe un ton mai jos ca sa para mai barbat? Oare si-a lasat sa creasca si par pe piept?

De ce se bat astia doi in Moscove si de ce si-o fura Geoana? N-avea Mirciulica Moscova mai groasa?

Geoana does humour?

Geoana vrea sa-si intareasca potenta economica, dar cred ca era mai bine daca isi intarea Moscova.

Abia astept sa cumpere Vantu Posta. Dmitrescu pe post  de diriginte de oficiu si Ursu cu traista din poarta in poarta merita.

De ce doarme Cristi Diaconescu?

Geoana are abonament la  Ziarul Finainciar?

Basescu are abonament la fluxul Mediafax pe economic? Sau specialistii SRI sunt pă felie?

Astia doi rad unul de celalalt, noi radem de ei, de luni incolo,  ei rad de noi pentru urmatorii ani. E de ras!

“enk-enk”  =)))

Lidia Barbulescu e atat de toapa pe cat arata?

Keep walking, Monica!

Geoana e independent? Pffff! CHiar nu ma pricep la chestii d’astea!

Pe Geoana il cam bate Vantu, sau mi se pare?

Pe Geoana il cam bate Vantu rau de tot, sau mi se pare mie?

“Te-ai cacat pe ea de intrebare”, Mircea!”

Oare Geoana lua bataie de la colegii de clasa din scoala, oare colegii de liceu ii dadeau suturi in cur, oare colegii de grupa din facultate il prindeau degetele in usa, oare Mihaela il inteapa cu foarfeca?

TEO:  Imi vine sa votez cu Geoana. De mila.

PAUZA.

SORIN: As da orice sa fiu in regia de emisie si sa ascult lavalierele candidatilor

Oare Turcescu vroia sa se faca diriginte cand era mic?

Oare TRU e chel, sau are plete?

Oare Geoana mai crede mult cu tarie?

Geoana are voie sa fie obraznic?

Soacra lui stie ce face el la televizor?

Basescu vrea sa traiesc eu bine? Ce draguuut! Oare de ce?

De ce isi lasa Geoana copiii fara alocatii?

Ce-a cautat Basescu in Ferentari?

De ce isi lasa Basescu fetele fara ajutor de incalzire?

Oare Basescu are ceva cu filozofii de vrea atatia mecanici?

Geoana s-a suparat rau de tot pe Basescu limba romana.

Oare de ce nu mai e fun?

Snoorrrrrrrrrrrrrrrr.

De ce afla Geoana ce se intampla in Romania de la Basescu?

Oare, daca emisiunea ar tine pana dimineata, Geoana ar sfarsi spunand “Da, domnule Basescu, am sa va votez!”?

KOROVA:  Geoana face sinonime la gura.

De face Basescu glume ca muncitorii de le santierul de etajul de deasupra?

Hă hă hă

Aaaahaaa… Daca Geoana a venit la Gaudeamus ca sa cumpere carti, Basescu a fost unde ca sa cumpere cozonaci?

“Sa moara ma-ta ca nu minti?”

Unde semnez pentru lista de injuraturi  a lui Turcescu?

THE END

Asa a inceput blogul despre Bucuresti, in 5 nov. 2006. Carcotas, rautacios, dar cu o oarecare tandrete a injuraturii.

1 ianuarie, anul 1.

Baby Jesus abia a implinit o saptamana, magii s-au intors la casele/colibele/iurtele lor, romanii au meci mare pe Collosseum – Lazio vs Roma, probabil – iar ultimul leu (leu-leu, as in lion – the king) de pe continentul Europa se arunca in sulite plictisit si dezamagit de ultimii ani petrecuti in singuratate.

(Am sa incerc sa tastez mai in liniste pentru ca, in timp ce eu bat campii, Ovidiu – Za poet tocmai scrie postfata “Metamorfozelor”.)

In fine, eu imi aprind un Lucky si ma var cu nasul in cana de cafea, chinezii se revolta din pricina gestului meu (habar nu am de ce) si isi incep convertirea la budism. Acest lucru o face, cred eu, pe Zhao Feiyan, imparateasa Chinei, sa se sinucida.

Ok, Am sa las toate astea pentru ca nu ne intereseaza. Subiectul acestui blog este Bucurestiul. Asa ca…

1 ianuarie, anul 1.

Bucurestiul nu exista!!! Sa fie asta oare un motiv sa nu scriu nici macar o propoztie despre Bucuresti? No fuckin way, Jose! La 1 ianuarie 0001, la ora 17 – tocmai se insera – C.E.T., pe locul unde doua mii ani mai tarziu se va exista cu onor Parlamentul Romaniei, o cioara zgribulita zgarma intr-o gramada de gunoi. Probabil in acel loc poposise, nu cu multa vreme in urma, vreo caravana.

A rascolit pasarea prin gunoi ce-a rascolit, pana cand, dezamagita si aproape inghetata, a renuntat la orice pretentie de noroc, si-a luat zborul si, facand un ocol laaaarg in aer, a mai trecut o data pe deasupra locului. S-a oprit din zbor o clipa, s-a asezat picior peste picior, a fumat o tigara si a privit, de acolo de sus, dezamagita in jur. “Ce tampenie!” si-a zis. A tras un gainat si a plecat.

“Hei, Heckle! se auzi in urma ei, Ce dracu’ faci?”. “Un rahat, ba Jeckle!” a raspuns pasaroiul companionului aparut de undeva dinspre sud.

Care e morala? Surprinzator (sau nu), nici una! Am vrut doar sa povestesc aici despre prima atestare documentara a Bucurestiului. Ce a iesit din acel rahat traim noi astazi. Sper sa-mi fie iertata parerea ca pe aici, uneori, rahatul s-a transformati in bici. dar (asa cum se spunea la Teleenciclopedia) despre toate astea, in episodul urmator.

A consemnat pentru City Limits

Un trecator.

(poate Heckle)

Dimineata.

Nu suna alarma telefonului. Se aude cocosul. In uriasa curte de sub ferestrele noastre, cocosul turmei/cetei/hoardei/flash mob-ului de galinacee canta a trezire ca in poezia lui Toparceanu. Astazi, mi-am spus, nu ma enervez, nu ma grabesc, nu traiesc in secolul XXI.

Ma intind si ma uit la ceas. 7 fara. Langa mine, ea doarme. Ma intind la loc in pat si ma gandesc daca e timpul sa ma cafelesc sau nu. E cam devreme. Cateva secunde mai tarziu, ma decid.

Cobor din pat incet, downshifting. Ies din dormitor si pasesc atent peste pisica. Animalul ma priveste derutat. Probabil se mira ca n-am calcat-o. Ii zambesc. Imi intoarce zambetul si ma intreaba de ce m-am trezit mai devreme.

- Cocosul m-a trezit.

- Vezi? Daca nu ma lasi sa-i fac o vizita!

Ma duc in baie si imi dau cu apa pe ochi.

Ma trezesc.

Cobor din pat incet, downshifting. Ies din dormitor si pasesc atent peste pisica. Animalul ma priveste derutat. Probabil se mira ca n-am calcat-o. Ii zambesc. Nu-mi intoarce zambetul si nu ma intreaba nimic. Ar fi absurd, ar fi proza lui Bulgakov.

Ma duc la baie si pornesc apa.

Usualy, am nevoie de vreo 5 minute de contact cu apa rece ca sa ma trezesc de tot. Astazi, de 10. Sunt in viteza I.

Ies in baie, ii prind coada matei in usa.

- Ce pizda ma-tii faci, ba, idiotu’ dracului? imi striga ea.

Fuck! Deschid usa cu viteza a IV-a si cert animalul:

- Ce sa-ti fac daca iti bagi coada unde nu-ti…

Ma opresc. Animalul oricum nu ma intelege, ma priveste furios, asa ca de ce sa vorbesc cu el? Incerc sa recompensez durerea pe care i-am pricinuit-o, oferindu-i portie dubla de Hill’s. Sentumentele mele de vinovatie se mai atenueaza cand o aud cum rrrrr-ie.

Pun apa pe foc si dau focul incet. Bag feliile de paine in toaster si dau curentul incet. Scot cascavalul, icrele, Martinel-ul si unt-ul din frigider si dau frigiderul incet. Insir totul pe masa si privesc madru downshiftingul. Functioneaza.

Pornesc televizorul, dau pe TVR si ii iau sonorul.

Fluiericiul instrumentului de fiert apa imi tulbura downshiftingul. Ma duc in bucatarie si fac cafeaua, incet, fara graba. Asez cafelele pe masa si rog frumos fuioarele de Alintaroma sa-mi trezeasca sotia.

Cinci minute ma duc eu sa o trezesc, injarand reclamele mincionase.

Si iata-ne insirati toti trei, eu, ea si laptopul, pe canapea, dezbatand relaxati declaratiile politice facute aseara de diversi imbecili inregimentati.

- Crezi ca?

- Stiu si eu?

- Dar dacaaaa…?

- Neeeah! Am fi stiut!

- Eu zic sa nu ne mai certam.

- Da.

Stam pe canapea si savuram in tacere croissantele si cafeaua, uitandu-ne amadoi la pisica care alearga upshifted dintr-o parte in cealalta a casei.

E 8. E timpul sa plec la serviciu. Ma ridic si ma bag la dus.

15 minute mai tarziu ma incalt incet, imi iau la revedere de la fete si plec pe lungul drum catre tramvaiul liniei 41. Cu castile in urechi, cu Kristin Asbjørnsen cantand alene, cu tigara fumegand usor, cu un caine incercand sa ma muste de insulete, imi spun (mai mult sau mai putin) calm:

- I’m fuckin’ zen!

18.00 – 19.00

OTV (televiziunea poporului :D ) si B1TV. Atat. ATAT! In Piata Universitatii cateva sute de oameni se adunasera ca injure nesimtirea de la Timisoara, iar noi pendulam intre Realitatea TV, Antena si TVR asteptand sa aflam ce se intampla.

Nimic.  Am plecat la Universitate.

21.30

Tapalaga: “Am  asistat la cea mai nenorocita manipulare de presa din 90 incoace.”

Scary, dar asa e.

Articole mai vechi »