Feeds:
Posturi
Comentarii

Ziua 32. Tot nimic.

.

Ziua 32. (333 to go)

333 to go. Mult!

Azi, la fel ca ieri, nimic. Am incercat sa-mi trag putere si curaj pentru saptamana ca sta sa vina din nimicul zilei, dar nimic. Nimic-nimic. Maine o sa fie complicat. Am scos nasul din casa si m-am dus pana la colt. I had to provide for my family, nu? Ma rog, asta si faptul ca am ramas fara tigari. Iar.

Mi-am aruncat o privire peste lista de filme favorite la Oscar. Nimic spectaculos.

Cred ca am mai spus asta, dar simt nevoia sa o mai zic o data: urasc duminicile.

Daca ma gandesc bine, astazi-ul e cam acelasi cu ieri-ul, asa ca, in lipsit de energie, o sa spun doar atat: copy/paste ziua de ieri minus Sleuth plus cele de mai sus = azi. Nu-i chiar atat de complicat.

Pe maine!

Ziua 31. Sumar

Ziua 31. (334 to go)

Sambata. Papuc. Ochelari. Celalat papuc. Baie. Apa. Periuta. Pasta. Prosop. Pisica. Mancarea pisicii. Apa pisicii. Cana. Ibric. Cealalta cana. Cafea. Apa. Lingurita. Paine. Prajitor. Cascaval. Unt. Farfurii. Cutite. Vitamina C. ParaSinus. Vitamine. Apa. Cafea. Tigara. Dialog.

Telecomanda. Stiri. Injurat. Star Trek. Cafea. Tigara. Dialog.

Nimic.

Pisica. Zgariat. Injurat. Tigara.Dialog

Star Trek. Cafea. Tigara. Dialog.

Vase. Dialog. ParaSinus. Tigara.

Dialog. Tortellini ricotta e spinaci. Apa. Sosuri. Farfurii. Tacamuri. Smâ. Mmmm. Dialog. Star Trek. Tigara.

Dialog. Nani. Nu nani. Dialog. Nani! Nu nani! Dialog. Nani. Vis.

Papuc. Ochelari. Celalalt papuc. Dialog. Baie. Chestii. Portocala. Dialog. Tigara.

Telecomanda. Stiri. Injurat. Dialog. Tigara.

Sleuth. Tigari. Dialog.

Portocala. Ceai. Dialog. Tigara. Star Trek. Tigara. Dialog.

Dialog. Putin tortellini ricotta e spinaci. Tigara. Apa. ParaSinus. Star Trek. Tigara.

Telecomanda. Stiri. Injurat. Tigara. Dialog.

Ceas. Nani? Nani!

Nani.

Ziua 30. In care doare.

.

Ziua 30. (335 to go)

Azi m-am intalnit cu un cui.

Ne-am privit in ochi pentru cateva clipe. L-am auzit scrasnind din dinti. Ticalosul! Uneori, cuiele sunt mai rele decat klingonii. Ele nu se lupta cu oamenii pentru glorie, pentru victorie, ci doar pentru lupta, doar pentru placerea oferita de suferinta celuilalt. Cuiele sunt niste sadici in armura de metal.

Tabloul care urma sa fie agatat in cuiul cu pricina sta jenat, jos, sprijinit de perete. Peretele tace, sângerând valuri de huma din gaura de pe obrazul sau alb.

In celalat capat al camerei sunt eu, frecandu-mi incet degetul vinetiu. Pana si tigara ma doare. Undeva, sub canapea, este ascuns el – cuiul, singurul cui din casa. Ciocanul, arma care se presupunea ca ma va ajuta sa castig acest crancen razboi, este sub pat. Incep sa ma intreb daca nu cumva si el m-a tradat, altfel cum s-ar putea explica totul?

Inchid ochii si flash-uri imi fulgera in spatele pleoapelor. Imagini care ma fac sa tremur infiorat.

Totul a inceput acum vreo ora, cand ne-am hotarat sa mutam un tablou din bucatarie. Am ales noul loc, am masurat, am insemnat punctul si am inceput sa caut un cui. At some point, dupa mutare, am ramas fara cuie si, intre timp, am uiat sa ma aprovizionez, asa ca am cautat in zadar un cui prin toata casa. Nimic. Nicaieri.

Eram pe punctul de a renunta, cand, pe balcon, l-am vazut pe el, cuiul, infipt in peretele exterior de catre muncitorii care s-au perindat pe aici. Nu am putut sa-mi dau seama care era rostul lui, asa ca l-am scos din perete, cu gandul ca este exact ceea ce cautam.

Atunci a inceput totul, feng shui-ul casei s-a tulburat, nimic n-a mai fost la fel, stelele s-au aliniat ciudat, the dark side of the force took over.

Am fixat capatul ascutit al cuiului in perete. Am lovit cu ciocanul incet, avand grija de unghiile mele proaspat si ingrijit taiate. Nimic. Hmmm… M-am mirat pentru o clipa, cunoscut fiind faptul ca peretii imi sunt acoperiti cu placi de rigips. Am lovit din nou, de data asta putin mai tare. Nimic. WTF?!?

Inca o data, mai tare! Capatul cuiului s-a dus in lateral, ciocanul s-a proptit in degetele mele, eu am inceput sa injur, iar peretele n-avea nici pe dracu.

Am ciocanit in perete. Surprinzator, sunetul acela butoi gol care se aude cand imi ciocanesc peretii nu s-a auzit si de data asta. Am mai ciocanit o data, mai tare, si tot nimic, in afara de o zdrelitura. Am incaput sa bat cu coada ciocanului. Sunetul era plin, solid. Eh, cum mama ma-sii am nimerit chiar unul dintre pilonii de siguranta?

Am adunat cuiul de pe jos, m-am mutat jumatate de metru mai la dreapta, intr-un loc cu rezonanta de butoi, si am reluat.

Am pus cuiul pe perete si am lovit. Mai cu frica, asa, pentru ca imi simteam aratatorul pulsand deja. Nimic. Cuiul a intrat in perete cam 0.5 mm. Prea putin. Am mai lovit o data, mai tare, mai cu frica. 0.9 mm. Ce dracu? Buf! 1.2 mm. Grrrr!

Zdrang! Am inghitit in sec, am dechis ochii si m-am uitat. Cuiul? „Stepped into the quantum leap accelerator – and vanished“. Dar nu de tot! Ii mai vedeam doar crestetul. Eh, cum sa agat eu un tablou de un cui intrat cu totul in perete? Am luat un cutit si am inceput sa ma lupt cu peretele si cuiul. Macat doi-trei milimetri, cat sa pot agata si eu tabloul! Atat… Doi-trei!

Dupa zece minute, transpirat si nervos, reusesc sa zgârm in jurul cuiului cat sa-l pot trage pe jumate afara. Rasufland usurat, asez tabloul, imi aprind o tigara si o chem pe Ea ca sa admiram impreuna rezultatele muncii unui barbat adevarat.

Zambind, priveam tabloul. Victory iz mine!

Ha! Fara nici un preaviz, tabloul s-a prabusit, rama i s-a desfacut, panza a inceput sa fluture, iar pisica a inceput sa se joace cu cuiul care zornaia pe jos. Aaaggggghh!

Am respirat adanc. O data. De doua ori. De trei ori. Dupa a patra respiratie adanca, m-a luat ameteala. I-am dat un sut ciocanului care a zburat sub pat. Mâţa, preluandu-mi din zbor exemplul, i-a facut si ea vant cuiului tot sub pat.

M-am asezat pe scaun.

Nu se face ca un barbat sa planga, nu? Nici macar de nervi.

.

Ziua 29. (336 to go)

Binele, senzatia de confy. Asta da cu minus cand tragi linie peste zilele cu gripa. Asta si numarul de tigari fumate, desigur. Dar destul despre gripa.

Azi, la pranz, am mancat old school: mamaliga cu branza si smantana, asezonata cu cartofi prajiti cu usturoi. Oh, da! Dar, de maine, sunt oficial la cura. Asta daca am sa dovedesc tarie de caracter.

Ma tot uit la pisica care imi urmareste degetele care se plimba pe tastatura si ma intreb cum ar suna blogul ei.

M-am trezit. E 5 dimineata. Usa de la dormitor e inchisa, asa ca nu am cum sa-mi musc colocatarii de degetele de la picioare. Mi-e foame. Mananc. Ma culc la loc.

La 8.00, colocatarilor le suna ceasul. Ma trezesc si eu, ma intind si, odata ce-i vad iesind pe usa dormitorului, incerc sa le pun piedica. Imi da o stare de bine vazandu-i adormiti si impiedicati cum incearca sa ramana in picioare.

Ma asez in fata castronului si comand mancare. Mancarea vine. Mananc si ma duc la buda. Iar au uitat sa-mi curete litiera. Ii strig. Nimic. Mai strig o data. Nimic. Ma duc dupa ei si urlu. Se ridica amandoi. Unul imi aduce apa, celalat imi curata litiera. Mmmm…

Ca sa ma dezmortesc putin, fac cateva ture prin casa.

Cred ca mi-au cam crescut unghiile… Le infig de cateva ori in canapea si, imediat, colocatarii se infiinteaza cu unghiera. That’s better! E mai bine cu gheare scurte, insa nu e ok cu ele boante, motiv pentru care incep sa le ascut pe presuletul rotund si pufos. Sar scame in toate directiile. This is fun!

Mi-e somn. Dorm.

Cineva pune mana pe mine. Fuck off! Mi-a stricat freza. Imi ia cinci minute sa o refac. Ma culc la loc.

M-am trezit. Iar mi-e foame…

Rahat! Astia au uitat sa-mi serveasca mancarea. Tip, fac scandal, daram o vaza. Ii vad cerandu-si scuze cu voce puternica. E ok, atata vreme cat e mancare…

Mananc.

Am gasit o chestie care zbarnaie, sclipeste, ţiuie; o super jucarie. Ma joc cu ea vreo jumatate de ora, pana cand unul dintre colocatari o ia de sub raftul de unde am bagat-o si o duce la ureche, vorbind singur. Ciudati mai sunt si oamenii.

Mi-e somn. Dorm.

S-a facut seara. Mai dorm putin.

Ah, ce foame imi e. Verific. Mda. Mancarea e acolo.

Mamanc. Dorm.

Ce zi incarcata a fost astazi.

Ziua 28.

Ziua 28. (337 to go)

Actually, e a patra zi de gripa, ziua in care ridicatul din pat si fataiul prin casa nu mai sunt mici torturi. Mai toata ziua m-am invartit zabauc prin casa, fara sa fiu in stare sa fac prea multe.

Inca mai pufai din pachetul ala de Uno. Numai tigari nu sunt. Am incercat, ce-i drept, sa le fumez fara filtru, insa m-a luat o tuse care m-a tinut vreo zece minute. Am renuntat. Acum scot fum pufand paiele astea lungi. Bleah! Las’ ca ma fac eu bine! O sa…

Am vazut un film din anii 70 cu sir Olivier si Michael Caine (care nu era sir la momentul respectiv), care mi-a amintit, fara ca filmul sa aiba vreo legatura, de detectivii cool din anii 40. Miss them. De ce nu s-or mai face filme d’alea?

Am incerat sa spalam vasele, dar am renunat dupa cateva minute. Way to much work.

Nu stiu ce as mai putea spune…

Noapte buna?

Ziua 27. (338 to go)

11.00 dimineata.

4. Patru. Atat! Patru tigari. Am doar patru tigari. Este 11 dimineata.

Am scos nasul pe balcon si m-am aruncat la loc langa calorifer, tremurand si stranutand. Rahat de gripa! De o jumatate de ora ma uit la cana de cafea. La cafea – 3 tigari, plus tigara de dupa. Cu patru tigari in pachet? Cum naiba sa…?

12.00

Am baut jumatate de cafea sa am fumat o tigara si jumatate. Sunt grumpy.

12.05

Inca o jumatate de tigara.

12.20

De cinsprezece minute ma uit la cele doua tigari ramase si ii injur pe aia de la Realitatea TV. Nu stiu de ce, televizorul e oprit, dar sigur au spus ei o tampenie, asa ca si-o merita. Mâţa incepe sa ma ocoleasca… Ma uit urat la ea. Imi intoarce privirea. Apoi se intoarce cu totul si se cara sub pat, privindu-ma su repros. What??

12.22

Am fost pana la vecinul de la ap. 23 ca sa-i cer imprumut un pachet de tigari, insa nu mi-a deschis. Poate nu-i acasa. Unde mama dracului umbla si asta? E doişpe jumate, marti. Si? Eu cum sunt acasa? Prin usa, Cartouche, motanul vecinului, miorlaie tragic. Incerc sa-i vorbesc prin usa, insa ma lamuresc repede ca n-am nici o sansa sa-l conving sa-mi arunce un pachet de Camel Lights pe geam.

12.25

Poate ca ar trebui sa ma duc pana la colt (12 minute dus + 16 minute intors). Minus 9 grade. Nu prea ma simt in stare. Dar sunt barbat, sau ce mama ma-sii sunt? Imi arunc doua pulovere in spate, doua perechi de chiloti si blugii. Am incercat o pereche de  leggings ai Ei, insa e o diferenta de talie semnificativa.

Mi-am tras caciula pe nas, am luat a doua cea mai groasa geaca pe care am gasit-o in casa, cea mai grosa fiind pufoaica uitata atarnand de usa mea de catre unul dintre electricienii care au reparat chestii prin bloc, si am iesit din casa.

12.26

La etajul unu am facut o pauza de juma de tigara, doar asa, ca sa-mi trag sufletul.

12.36

Ies si intru la loc, in bloc. De vreo zece minute. Ies, mi se lipesc narile, imi vine sa stranut, stranut, intru inapoi ca sa imi suflu nasul si astept sa ma opresc dracului din tremuratul asta. Ma dor picioare, mainile si capul. Tusesc. Nu, nu e tuse de raceala; e tuse… complicata.

Ma tarai vreo cincizeci de metri. Strada.

Nu sunt in stare.

Ma intorc cu greu acasa.

13.30

Gata! Nu mai am tigari. Poate ca ar trebui sa dorm. Imi amintesc ca am mai patit-o o data, ramanand intr-o seara fara tigari. Atunci m-am culcat. Ma duc in dormitor si ma bag in pat. Aaaah, ce cald si bine e…

14.30

M-am trezit transpirat si nervos. Am visat ca n-aveam tigari si ca toate magazinele din oras erau inchise. In disperare de cauza, am facut comanda pe net si am platit o mica avere ca sa-mi ajunga du DHL-ul in 10 ore. Ultimul lucru pe care mi-l amintesc din vis era ceasul care statuse.

14.40

Razand de tristetile mele, Ea imi sugereaza sa fac o comanda. Sun la Azzurro, insa mi se raspunde politicos ca “Inteleg ca vreti sa platiti transportul, tigarile si deranjul, insa noi suntem bucatarie aici, nu restaurantul”. Protestez, ii rog sa faca o halta pe la restaurant, injur, argumentez ca taica-meu isi tine tigarile in bucatarie si tot ceea ce capat e sugestia sa-l sun pe taica-meu. In Colentina?!?

14.41

- Salut, ma!

- Salut!

- Ca faci?

- Bine, sunt la munca…

- Vii pe la mine?

- Vin. Diseara, cand termin.

- Nu diseara! Acum!

- Acum? Sunt la serviciu, ma! Ai patit ceva?

- Aaa… nu mai am tigari…

- Ce ai, ma? Ai luat-o razna! Cumpara-ti!

- Rahat! Bine ca esti tu destept!

15.03

Stau pe canapea si rontai cu furie biscuiti sarati

15.25

Stau pe canapea si rontai cu furie fulgi de porumb.

16.02

Stau pe canapea si mestec cu furie guma.

16.25

Stau pe canapea

16.26

Pisica evita sa ma priveasca in ochi si, intr-un final, s-a ascuns undeva prin baie. Ea trebaluieste prin atelier.

O transpiratie rece mi se scurge pe ceafa. Ma holbez la ecranul negru al televizorului si tusesc. Printre lacrimi, vad cum peretele se apropie de mine. Imi tin rasuflarea. Ametesc. Ma las pe spate si inchid ochii. Imi aud inima batand si imi simt urechile infundandu-se. Deschid ochii. Nu. Tavanul nu se oduleaza, peretii nu se misca! Nu!

17.00

- Trebuie sa admiti ca ai o dependenta, imi spune Ea, aruncandu-mi un pachet de Uno lights in brate!

17.05

- Eu? Fumez din placere!

Ziua 26.

Ziua 26. (339 to go)

M-am trezit stranutand. Mda… Si azi. Dupa cum zicea Sony, sapte zile.

Ma scuzati, ma duc sa fumez o tigara.

Asa, ce ziceam? Nu ziceam nimic, dar, de cand s-a stricat cablul de alimentare de la laptop, tastez la desktopul care este, vai!, in non-smoking area.

Fucking frig! Si a dracului raceala. Nu ca ma plang, insa o fac, da! Urasc raceala! Cea mai enervanta boala, cu exceptia, desigur, a dezinteriei. Imi dau seama ca sunt ca un pui de aristocrat care injura cand este servit cu pateu de gasca, insa regiunea asta geografica, in afara de prostie, saracie si raceala, alte boli nu se gasesc prea des.

A dracului raceala…

Ma duc la loc in pat. S-a facut ceaiul.

Noapte buna.

Ziua 25. (340 to go)

Fuckin virus! Nu m-am putut misca. Azi am fost un lenes urias, imprastiat pe canapea, intre Star Trek, An Eglishman in New York,  The Men Who Stares At Goats, pizza si sedinta de bloc.

Despre Star Trek DS9? Nimic. Se stie deja ca e cel mai slab serial din franciza.

An Englishman in New York? Mi s-a parut ca John Hurt a jucat powerfull (n-am gasit o traducere potrivita), cum a facut-o Sean Penn in Milk. Dupa ce am vazut filmul, am googleuit nitel in cautarea detaliilor despre Quentin Crisp. Concluzia? John Hurt – nota 10, pentru felul in care a impersonat apusul acestui gay icon.

The Men Who Stares At Goats… It’s a must. Am ras cu lacrimi la unele fraze, iar prima jumatate de film am vazut-o cu zambete cat casa. E… genul de film what-the-fuck?-er. Nu stiu daca e amuzant (as inclina sa spun ca nu), dar chestiile din care s-a facut comedie in filmul asta sunt foarte asemanatoare cu chestiile discutate serios saptamanile trecute in toata Romania (tampenia generalizata cu atacurile energetice).

Pizza… Despre pizza pot sa spun doar atat: o quattro formaggi si o napoletana de la Azzurro (livrare in 40 de minute) – 50 de lei, cu tot cu spaga. Bune. 7/10

La sedinta de bloc m-am dus doar ca sa fac rost de tigari. Am ramas fara tigari, iar la noi in periferia burgheza nu se exista nonstoape p’aproape.  M-am scurs pana la parter, an evitat sa dau mana cu cineva, am stat vreo ora, am mai facut bancuri, s-a mai baut niste palinca si l-am fumat pe tipul de la 3 care asculta jazz.

Dupa care ne-am intors in casa si ne-am culcat. Si maine e de luptat cu gripa.

Ceea ce nu  va doresc si voua.

Ziua 24. (341 to go)

Aaaaaand it hit me!

Ne-am bagat la culcare pe la 3 dimineata.  Pe la 5, ne-am trezit, mai intai eu, apoi Ea, cinci secunde mai tarziu, din solidaritate. La 6, ne-am culcat din nou. Ne-am trezit la 8, veseli, proaspeti, ca niste floricele. Dupa care am zacut. Mutand cartile. Ceea ce m-a facut sa ma intreb: ce ce naiba adunam atatea carti? Multe, foarte multe dintre ele urmand sa ramana nerecitite, de ce pastram? N-ar fi mai usor sa le dam mai departe altora?

Si iar am zacut. Eu spaland vasele, iar Ea mesterind o tortillia in foetaj.  As da reteta, insa nu o stiu. Oricum, e buna, foarte buna, cea mai buna. E un soi de desert pe post de mancare. Apoi am zacut.

Virusul 1NMS2UI ne-a trimis la somnul de dupa-amiaza, care s-a transformat in somnul-pana-seara, data fiind noaptea anterioara foarte scurta.

Seara am am avut un program de lectura publica, eu fiind publicul, Ea fiind lectorul. Uite asa, am aflat din FP care sunt, in viziunea lor, marii ganditori ai anului 2009. Multi imi erau necunoscuti. Deh, in tarisoara noastra mica, nume ca Aung San Suu Kyi, Bruce Bueno de Mesquita sau Ray Kurzwail nu fac audienta, asa ca de ce as citi ceva despre ei prin presa din Romania?

Apropo de asta, cand Richard Dawkins a venit in Romania, un jurnalist de la un ziar maricel care vroia sa-i ia un interviu (pentru ca auzise nenea jurnalistul ca Dawkins e mare)  l-a sunat pe editorul in Romania al cartii “De ce cred oamenii in bazaconii” ca sa ceara o lista de intrebari decente de pus teoreticianului evolutionist. Oare nu era mai usor sa citeasca una dintre cartile englezului?

Apoi, pe la 12, ne-am retras la culcare.

Dupa care a fost duminica.

Articole mai vechi »