O saptamana de primavara…


Am vazut-o in momentul in care a coborat din autobuz. A calcat pe cineva si, fara sa ii pese de protestele cineva-ului, a coborat. Parea gata sa planga.Usile s-au inchis, masina a plecat si am mai apucat sa o vad murmurand ceva si plutind incet de trotuar.

Am coborat la statia urmatoare. M-am uitat in susul strazii si am vazut-o. Mergea si se uita la copaci. M-am protapit in mijlocul trotuarului si am asteptat sa ajunga in dreptul meu.

“Tall and tan and young and lovely / The girl from Ipanema goes walking / And when she passes, each one she passes goes – aah / When she walks, she’s like a samba / That swings so cool and sways so gentle / That when she passes, each one she passes goes – ooh”

Cand s-a apropiat indeajuns, am vazut ca era doar la un zambet distanta de lacrimi.

– Hei, esti in regula?

Priveste prin mine si trece mai departe. Fac repede doi-trei pasi spre ea si ii pun mana pe umar.

– Hei, pe bune, esti in regula?

– Lasa-ma!

– Nu te las. Ma rog, nu inca, micut Altas carand bolta. Te pot ajuta cu ceva?

– De ce?

– Pentru ca am speranta ca peste 7 minute o sa te strang in brate. 7 minute e OK? Nu, nu, nu! 10 minute! 10 e mai rezonabil, nu?

A inceput sa rada! Damn! She’s so beautiful!

– Nu mai rade! Daca o sa continui sa razi am sa inteleg ca ma placi si am sa scad la 5 minute perioada de tatonare. Acum, serios vorbind, esti bine? Ma rog, se vede ca nu esti bine. Vrei un umar uscat? Zece minute deconversatie? Un sut in fund… Something?

Imi zambeste si se opreste.

– Te-a parasit? Da-l in ma-sa de bou! N-are gusturi sau caracter! Te-ai certat cu ai tai! Fuck it! Oricum, nu te vor intelege nicidata si e timpul sa-ti faci propria viata. A murit cineva? Oh! Sorry! Dar asta e! Toti murim la un moment dat. O sa ne intalnim cu toti la un pahar de lapte pe un nor, in Rai. Nu-i nimeni pierdut pentru todeauna! Nu iti place viata pe care o duci? Who does? Noi sa fim sanatosi! Ai picat un examen? Ha! Bravo! Te-au dat afara de la serviciu? Nu-ti placea anyway. Fuck them! Si dobitocul ala libidinos care iti era sef merita o bataie buna! Esti singura? Mai bine! Asa ai timp sa citesti, sa te uiti la filme, sa te gandesti mai mult la tine. Iar orasul e plin de prosti dintre care poti alege.

De fiecare data cand incerca sa-mi raspunda mai spuneam ceva. Speram ca palavragind asa reusesc sa ii distrag atentia de la mica ei mare tragedie, oricare ar fi fost ea.

– Vrei sa fugi cu mine in lume?

Aici m-am hazardat. Aveam 200.000 de lei in buzunare si speranta ca mai am overdraft pe card. Cu alte cuvinte, aveam buzunarele pline cu sperante.

Se uita la mine vag amuzata, gandindu-se probabil “cine dracu mai e si clown-ul asta si de unde a aparut?”.

– Hai!

What? Easy there, lady, ca era doar o gluma!

– OK! Hai!, si o apuc de mana.

…………………………………………………………………………………………………

Trenul era aproape gol. S-a trezit si, vazand-o ciufulita, dezorientata, cu ochii limpezi si buzele umflate, m-am gandit pentru o clipa ca in momentele de genul asta un barbat se indragosteste. Brrrr…

Ma priveste putin mirata. Ii zambesc si ma uit pe geam. Cernavoda. A dormit vreo doua ore intinsa pe canapea cu capul pe piciorul meu. Doua ora chinuitoare pentru mine. Nu am vrut sa o trezesc iesind la o tigara. Se lasa seara.

– Imi pare rau, cina pentru somnoroase nu este avand in vedere conditiile precare de trai.

– Unde suntem?

– La Cernavoda. Fumam?

– Da.

Am iesit pe hol si ne-am aprins cate o tigara. Am fumat in tacere pentru o vreme.

– Nu ar fi fost mai bine sa luam spre vest?

– Ai spus ca nu ai pasaport.

– Nu am dar gaseam noi o calauza de prin anii ’80 care sa ma treaca dincolo.

A tacut din nou.

………………………………………………………………………………………………..

Coboram in Neptun. Era deja intuneric si racoare. Ne indreptam spre hotel.

………………………………………………………………………………………………..

– De ce ai vrut sa luam o camera cu doua paturi?

– Pentru ca, trecand cele 10 minute pe care ti le acordasem ca sa ma iei in brate, mi-am spus ca ai ales sa nu o faci. Asa ca am cerut o camera cu doua paturi. Sunt un tip respecta deciziile femeilor.

– Ai vazut ce fata a pus receptionera cand i-am spus ca e mai bine sa luam una cu un singur pat? “Ia uite-o si p’asta! El nu vrea si ea gramada peste el”.

– He he, daca ar sti ea ca e invers.

– Adica vrei sa te culci cu mine?

– Varnd-nevrand o sa ma culc cu tine, la propriu. Si, oricum, am fugit cu tine in lume, remember?

– Sunt curioasa cand o sa ma intrebi cum ma cheama.

– Mai degraba am sa te intreb de ce sau de cine fugi.

A devenit din nou serioasa. Se aseaza pe pat si isi aprinde o tigara. Dau drumul televizorului si ma asez in fotoliu.

– Vrei sa mergem sa vedem marea? o intreb, sperand sa spuna nu.

– Nu. Cred ca e prea urata si prea pustie acum… Ce ai sa faci daca am sa dispar maine? Ai sa ramai in contiuare aici inca o saptamana? Nu cred ca or sa iti dea astia banii inapoi.

Am sa fiu dezamagit insa…

– Da, am sa raman aici inca o saptamana. Mi-ar prinde bine o portie de solitudine aici, la marginea lumii. Asa si arata acum Neptunul: ca un capat de lume. Dar mi-as dori sa nu o faci.

– Nici macar nu ma cunosti…

– So? Nici tu pe mine, dar iata-te totusi aici cu un tip care poate fi oricine. Dammit, vorbim de zici sa suntem dintr-in film frantuzesc prost.

Stinge tigara si se rostogoleste pe pat. Se aseaza intr-un cot si ma priveste. Nu ma simt confortabil cand cineva ma priveste insistent.

– What?

– Ce ai in geanta?

La intrebarea asta chiar nu ma asteptam.

– Doua carti, un pulover, un pix, cateva flyere pe care nu le-am aruncat, doua pachete de tigari, un brici, o bricheta si telefonul.

– Ce carti?

– Ma asteptam sa te miri de brici.

– Nu ma mir. Ce carti?

– Cercul mincinosilor si un manual de istorie a religiilor.

– OK. Poate nu o sa dispar maine.

……………………………………………………………………………………………

Stau in fotoliu, fumez si o admir. Este asezata pe burta in pat si se uita la Cartoon. Zulufii ii acopera fata. Ma uit la tenesii cu care loveste perna si ma simt incapabil sa ma gandesc la ceva. De unde ai aparut? Cine esti? De ce imi place atat de mult de tine? I dont’s really give a shit.

– Ne culcam?

Clipesc nedumerit. Cred ca am atipit.

– Da. Cat e ceasul?

– 2 jumate.

– Deja?

Ma ridic, imi dau camasa jos, ma descalt si imi scot pantalonii. Ma gandesc pentru o clipa ca ar trebui sa fac un dus, insa receptionera ne-a avertizat ca doar dimineata si seara este apa calda. Gandul apei rece ma face sa renunt la mersul la baie. Ma bag in pat.

Inchid ochii si o vad dezbracandu-se. O vad lipita de mine si ii simt pielea fierbinte. Adorm inainte sa imi duc gandurile mai departe.

………………………………………………………………………………………………

Cobor din pat si frigul din camera ma trezeste instantaneu. Ce dracu? Am dormit cu fereastra deschisa. Incep sa ma imbrac in graba si ma uit la ea. Doarme imbracata. Nici macar nu s-a descaltat dupa plimbarea de pe plaja.

Deschid usa foarte incet incercand sa nu o trezesc. Cobor.

– Buna dimineata. Aveti idee de unde pot sa iau si eu un ziar?

– Buna dimineata. De la mine. Tocmai ni le-au adus.

Imi intinde Libertatea.

– Evenimentul nu aveti?

– Ah, ba da.

– Multumesc. Micul dejun?

– Imi pare rau. Bucataria-i inchisa cand nu e sezon. Dar este un chiosc aici, alaturi. Puteti cumpara ceva.

– OK. Multumesc.

Gasesc chioscul, iau doua banane, un ice tea, cateva masline, o paine, guma, branza topita si o bucata se sunca. Ma intorc in camera.

Ea doarme exact cum am lasat-o. Ma uit la ceas. Este 9. In liniste pregatesc micul dejun. Imi pun puloverul, imi iau tigarile si ziarul si ies pe balcon.

………………………………………………………………………………………………..

– Mic dejun la pat? Vrei sa ma indragostesc de tine?

Sunt destul de morocanos din cauza lipsei de cafea dar imi desenez in cele din urma un zambet, o las mancand si intru in baie.

Ma dezbrac si dau drumul la apa. Fuck! E maronie. O las sa curga…

…………………………………………………………………………………………………

Damn! A deschis usa si se uita la mine. Damn, girl!

– Heeeei!

– Do you want me to join you, sir?

– Ha? Close the fuckin’ door, woman! Pe dinauntru sau pe dinafara.

– Ce ai prefera?

– O apa mai curata, pe tine goala si o vara in locul primaverii.

Ramane rezemata de tocul usii. Rezist tentatiei de a ma duce sa iau in brate. Acoperit cu spuma nu ma simt atat de gol. Daca ar avea altceva in privire in locul tristetii, as fi stiut ce sa fac.

– Fuck off! Be gone now! Altfel, o sa-ti fac si eu la fel cand o sa inverci sa faci tu dus.

Si a iesit. I suck!

…………………………………………………………………………………………………

Am iesit din baie si imediat a intrat ea.

………………………………………………………………………………………………..

– Ma asteptam sa te revansezi.

– Am rezistat tentatiei.

Mint. O auzisem sau imi inchipuisem ca am auzit-o tragand micul zavor care inchide usa. Nu mai spune nimic si isi intinde hainele pe marginea baconului. Ametesc putin, vazand-o cat de bine arata cu parul ud si acoperita vag de prosop.

………………………………………………………………………………………………….

– Oare mai este cineva cazat aici? De trei zile nu am vazut pe nimeni.

– Hai sa exploram la noapte. In afara de receptioner nu mai e nimeni pe aici.

…………………………………………………………………………………………………

– Mergem?

– Mie soooooooomn!

– C’mon, girl! Intr-o ora e trenul.

Se intinde lenesa si zambeste vazand tava pe masa.

– De ce nu m-am trezit si eu in nici o dimineata inaintea ta?

– Pentru ca tu nu esti maniaca asa acum sunt eu.

– Macar o data intr-o saptamana

………………………………………………………………………………………………….

– Cum de nu ai sunat pe nimeni toate zilele astea?

– Nu am avut chef.

– Nu isi pune nimeni intrebari unde esti?

– Ba da, dar nu am vrut sa ma gandesc la asta.

Ochii ei gri sunt fascinanti.

– Au coborat toti. Hai si noi!

In tacere coboram din tren. Peronul era aproape gol. Ne tinem de mana pana iesim din gara.

– Incotro?

– Eu am sa ma duc la metrou.

– Eu am sa iau 282-ul.

Imi zambeste si ma mangaie usor pe obraz.

…………………………………………………………………………………………………

O privesc cum coboara scarile.

– Hei! Stai!

Se opreste si se intoarce.

– Am uitat sa te intreb cum te cheama de fapt.

Incepe sa rada si pleaca coborand scarile in fuga. A disparut.

Mi-a expirat si abonamentul.

– N-aveti un ban sa iau si io o paine la asta micu’?

Imi intorc privirea si dau peste o tiganca tinand in brate un ghem de copil de doar cateva luni. Ii dau ultimii 50.000 si ma hotarasc sa merg fara bilet.

Casa, dulce casa.

…………………………………………….

– Am uitat sa te intreb cum te cheama de fapt.

Ei, abia acum? Acum deja nu mai stiu. Am inceput sa rad, coborand treptele in fuga.

Publicat în altfel de jurnal | 1 comentariu